Destinul remarcabil al soldatului Robert Roșu
La cei 29 de ani ai săi, soldatul Robert Adrian Roșu nu este un elev obișnuit în cadrul anului I la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale. Experiențele sale de viață, maturitatea și parcursul profesional atipic îl diferențiază de colegii mai tineri.
După o primă etapă în Forțele Navale Române, Robert a ales să plece în străinătate, în căutarea unui trai mai bun. Timp de șase ani, a muncit în condiții dificile, departe de casă, în agricultură și industrie alimentară. A reușit să obțină o stabilitate financiară, însă dorul de familie și nevoia unui scop adevărat l-au readus în țară.
Reîntors în uniformă, Robert nu doar că a reluat drumul militar, ci a decis să-și ridice nivelul profesional, inspirat de un mentor pe care îl admiră profund. În prezent, el se pregătește pentru un nou capitol – acela de maistru militar de marină, alegere pe care o consideră cea mai bună decizie a carierei sale.
„Când am intrat inițial în Armată, eram puțin trecut de vârsta de 20 de ani. Am lucrat doi ani la Divizionul 150 Rachete Navale, la Mangalia, după care mi-am dat demisia și am plecat în Anglia. Am muncit acolo aproximativ patru ani, în agricultură. Apoi am migrat către Finlanda, unde doi ani am lucrat la un abator de pui, eram șofer pe motostivuitor. Au fost, în total, șase ani destul de grei, în special pentru că eram foarte departe de casă. Am reușit totuși să strâng niște bani, mi-am luat apartament și am reușit să îmi deschid și o firmă de taxi, la Constanța, un proiect pe care, momentan, l-am pus în așteptare, cel puțin până termin școala”, mărturisește soldatul Robert Adrian Roșu.
Reîntors în țară, Robert a realizat că cel mai sigur loc de muncă pe care îl poate avea, mai ales în perspectiva în care își dorește să își întemeieze o familie, este în Armata României. Astfel, la mijlocul anului 2022 s-a întors în Forțele Navale, tot ca SGP, la aceeași unitate în care a crescut ca om și ai cărei oameni îi sunt dragi și în ziua de azi.
„Recunosc, alegerea de a mă întoarce în România a fost dificilă, fiindcă acolo, în Finlanda, câștigam un salariu triplu decât aș fi obținut aici. Cu toate astea, am vrut să am liniște și familia aproape. Îmi plăcuse activitatea mea de la NPR-uri și am decis să mă întorc și să fac ce-mi place, chiar dacă banii erau mai puțini”, admite Robert Roșu.
Decizia de a urca o treaptă semnificativă în carieră și de a deveni maistru militar de marină a luat-o la îndemnul unui mentor. Maistrul militar principal Ștefan Nițu a fost omul de care soldatul Robert Adrian Roșu s-a simțit cel mai apropiat sufletește în perioadele în care a activat la Divizionul 150 de la Mangalia. A urmat sfatul mentorului său, iar acum este elev în anul I la specializarea Echipamente de navigație și hidrografie.
„Este cea mai bună alegere pe care o putem face și, privind în urmă, cred că merita să fac pasul mult mai devreme. După absolvire, anul viitor, aș vrea să obțin o funcție la Brigada de Radioelectronică și Observare (BREO) sau să mă întorc la NPR-uri, unde am fost prima dată, dar ca maistru militar de marină. Îmi place echipajul de acolo, oamenii sunt foarte sociabili, te ajută și te sprijină cu orice problemă”, mai mărturisește soldatul Robert Adrian Roșu, care a fost într-o misiune internațională cu o navă purtătoare de rachete, Sea Breeze 2017, în Bulgaria, timp de o săptămână.
Ca om care a ales Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale după ce își făcuse deja un rost în viață, soldatul Robert Adrian Roșu identifică și un minus al vieții de elev militar: partea de cazare. „Pentru cineva care are deja anumite responsabilități, o familie pe care trebuie să o susțină financiar, este greu faptul că sunt nevoie să stau cinci zile din șapte în unitate. Nu pot să ascund faptul că am primit înțelegere din partea unității pentru când am nevoie să îmi rezolv anumite probleme, însă constrângerile specifice sistemului se resimt. De aceea, sfatul meu pentru colegii SGP mai tineri și chiar pentru absolvenții de liceu este să facă pasul către învățământul militar cât mai devreme, cât încă au sprijinul familiei. Avantajele ulterioare din cariera militară sunt reale, de lungă durată și fără îndoială merită un sacrificiu”, a mai spus tânărul din Constanța.
