Portretul unui stat fragil: Strategiile financiare ale lui Murad în gestionarea datoriilor bugetare
Industria turismului din România prezintă anual o vulnerabilitate structurală recunoscută, caracterizată printr-un sezon estival scurt și o concentrare a activității și veniturilor într-un interval limitat de timp. Mulți operatori din acest sector aleg să recurgă la contracte sezoniere, astfel transferând responsabilitatea socială către stat, care preia povara șomajului tehnic sau a indemnizațiilor de șomaj. Mohammad Murad, un jucător proeminent în turismul românesc, a optat pentru o strategie distinctă, recent ieșind la iveală o datorie de 16,6 milioane lei a companiei sale, Phoenicia Express, către bugetul de stat.
Modelul adoptat de Murad nu este cauzat de o politică fiscală riscantă, ci reprezintă un simptom al acesteia, fiind în beneficiul atât al intereselor private, cât și al imaginii statului. În acest sens, se explică modul în care această datorie devine un instrument de autofinanțare. Murad menține peste 3.000 de angajați activi pe parcursul întregului an, iar această strategie aduce un avantaj competitiv clar într-o industrie extrem de volatilă.
Murad utilizează eșalonarea legală a datoriilor fiscale, garantându-le cu active solide, cum ar fi hoteluri și alte proprietăți imobiliare, pentru perioade de până la cinci ani, cu rate egale și dobânzi mult sub cele ale pieței. Astfel, statul joacă rolul unui creditor ieftin, permițând marilor contribuabili să-și conserve lichiditatea și să-și optimizeze costurile fără a apela la credite bancare cu dobânzi mai mari.
Din punct de vedere economic, eșalonarea nu reprezintă evaziune fiscală, ci o optimizare legală, transparentă, cu efecte sistemice profunde. Statul acceptă amânarea colectării unor sume considerabile, asumându-și riscuri semnificative în cazul unui șoc economic. De asemenea, dobânda percepută pentru aceste eșalonări este mult sub nivelul pieței, ceea ce înseamnă că statul subvenționează indirect marile companii. Această practică influențează modul în care România își gestionează deficitul bugetar, permițând guvernului să prezinte un deficit aparent mai redus, în ciuda vulnerabilităților fiscale latente.
În acest context, se generează o asimetrie semnificativă între marii contribuabili, care beneficiază de facilități de eșalonare, și IMM-uri, care nu dispun de aceeași forță financiară. Aceasta creează o economie cu două viteze, protejând marii jucători și lăsând micii antreprenori expuși riscurilor pieței.
Pe termen lung, această abordare riscă să perpetueze hazardul moral, descurajând disciplina financiară și reducând presiunea pentru reforme structurale în colectarea taxelor.
Phoenicia confirmă că statul este dator
În urma acestor dezvăluiri, Mohammad Murad și Phoenicia Express SRL au confirmat situația, aducând în discuție un aspect interesant: prin acest mecanism contabil, statul este, de asemenea, dator către Phoenicia. Reprezentanții companiei au subliniat că ANAF figurează cu datorii către Phoenicia Express în sumă de 15.015.250 lei, reprezentând TVA de rambursat, conform procedurii de compensare.
„Societatea Phoenicia Express SRL are datorii către statul român, dar, în același timp, are de recuperat de la stat suma de 15.015.250 lei! Diferența de 1.599.630 lei reprezintă datorii curente ale societății. Orice datorie restantă, chiar și de 1 leu, duce la blocarea conturilor bancare. Considerăm că informațiile din articolul inițial au fost prezentate cu rea-credință, încercând să denigreze un investitor important în turismul românesc”, au menționat reprezentanții companiei, adăugând un certificat de atestare fiscală emis de ANAF, demonstrând datoriile statului față de Phoenicia Express.
