Declarație oficială disputată a autorităților despre politicile pro-avort
O afirmație făcută de reprezentanta adjunctă a României la ONU, Andreea Mocanu, în cadrul unei sesiuni oficiale a Consiliului Economic și Social al ONU, a stârnit indignare și întrebări legate de poziția oficială a statului român privind politicile pro-avort promovate de agențiile internaționale. În perioada 2–5 iunie 2025, în cadrul sesiunii anuale a Executive Board al UNDP, UNFPA și UNOPS, Andreea Mocanu a făcut o declarație care a generat reacții puternice în spațiul public și în societatea civilă din România.
Adresându-se directoarei executive a Fondului ONU pentru Populație (UNFPA), Mocanu a afirmat: „[…] sub conducerea dumneavoastră, ați pus capăt atâtor sarcini – felicitări pentru ceea ce ați realizat, pentru că ați atins inimile și viețile atâtor oameni dintre cele 8 miliarde de pe planetă.”
Afirmația a fost interpretată de mulți ca o elogiere a întreruperilor de sarcină, fără a lua în considerare implicațiile personale și morale ale acestei alegeri. Nu este clar dacă mesajul a fost coordonat cu Ministerul Afacerilor Externe sau cu alte instituții ale statului român, iar poziția exprimată de Andreea Mocanu rămâne neclară în ceea ce privește viziunea oficială a Guvernului României.
Una dintre primele reacții a venit din partea Dianei Teodora Paul, președinte al Asociației Studenți pentru Viață, care a catalogat intervenția drept „halucinantă”: „Ca tânără în România, nu m-am simțit în niciun fel reprezentată de acest mesaj. Există un număr uriaș de femei care au trecut printr-un avort și îl regretă. Avortul nu este o reușită. Nu e un motiv de felicitare. Este o dramă, o ruptură, o suferință care afectează vieți reale – atât ale copiilor nenăscuți, cât și ale mamelor care au trecut prin această experiență dureroasă, de multe ori în lipsă de sprijin.”
Diana Teodora Paul a subliniat riscul ca România să transmită un mesaj periculos și dezumanizant: „Să „feliciți” pe cineva pentru numărul de sarcini întrerupte înseamnă să desfigurezi sensul politicii externe, al sănătății publice și chiar al demnității umane. Când România transmite asemenea mesaje în foruri internaționale, trimite în lume un semnal îngrijorător: că viața umană poate fi relativizată, iar durerea – aplaudată.”
În opinia sa, România ar trebui să se concentreze pe politici care sprijină viața și demnitatea umană: „România are nevoie de politici care sprijină femeia însărcinată, protejează copilul nenăscut și promovează demnitatea umană, nu de aplauze pentru distrugerea vieții. […] Să fie vocea celor care nu pot vorbi: mame în criză de sarcină, copii nenăscuți, familii vulnerabile.”
