Bruxelles trage un semnal de alarmă: Europa trebuie să își conserve resursele de apă!
Comisia Europeană solicită statelor membre să stabilească ținte clare pentru reducerea consumului de apă, în contextul unei crize accentuate de secetă, poluare și schimbări climatice. Strategia UE pentru „reziliență hidrică” propune o reducere cu 10% a consumului până în 2030, însă aceste măsuri nu sunt obligatorii, conform informațiilor furnizate de POLITICO.
Ținta propusă face parte din Strategia europeană pentru reziliență hidrică, lansată miercuri, care urmărește refacerea ciclului apei, „profund afectat” de poluare, schimbări climatice și degradarea mediului. De asemenea, Comisia Europeană încurajează țările UE să „își stabilească propriile ținte pentru eficiența utilizării apei, în funcție de circumstanțele naționale.” Acest apel vine într-un context în care Europa se confruntă cu multiple probleme legate de apă, inclusiv poluarea cu PFAS și nitrați, infrastructură cu pierderi, secete severe și precipitații mai intense.
În cadrul unei întâlniri cu jurnaliștii, comisarul european pentru Mediu, Jessika Roswall, a explicat motivul pentru care ținta de 10% nu este obligatorie: „Pentru mine, este evident că avem nevoie de ținte către care să tindem dar și să fim foarte conștienți că situația diferă foarte mult între statele membre, între regiuni.” Roswall a făcut referire la un raport al Agenției Europene pentru Mediu, care identifică „sectoarele-cheie” cu potențial de economisire a apei, inclusiv energia electrică, agricultura și alimentarea publică cu apă.
Strategia Comisiei nu prevede legi noi privind utilizarea apei sau poluanții de tip PFAS și nitrați. „Există deja o mulțime de legislație” privind utilizarea durabilă a apei, a argumentat Roswall, adăugând că „trebuie să ne concentrăm pe implementare.”
Banca Europeană de Investiții va sprijini strategia apei cu peste 15 miliarde de euro în finanțări pentru perioada 2025-2027, inclusiv pentru „infrastructuri mari și soluții bazate pe natură.” Comisia va înființa, de asemenea, o inițiativă „public-privată” pentru a „realiza o inovație tehnologică majoră” în curățarea poluării cu PFAS și alte substanțe chimice persistente. Aceasta reprezintă o schimbare față de versiunea anterioară a strategiei, care propunea un „mecanism de sprijin” pentru remedierea poluării cu PFAS și alte substanțe persistente, precum și un „parteneriat public-privat pentru detectarea și remedierea acestora.”
