Conflictul Gigantilor: Strategiile Rusia-China și NATO în Cursa pentru Suprematia Arctică
Arctica devine rapid una dintre cele mai disputate regiuni ale lumii. Climatologii afirmă că zona se încălzește de patru ori mai repede decât orice alt loc de pe glob, având un impact semnificativ asupra ecosistemelor, vieții sălbatice și populațiilor locale. Schimbările de mediu deschid oportunități pentru puterile globale, deoarece topirea gheții facilitează accesul la resursele naturale ale regiunii – minerale esențiale, petrol și gaze – și creează posibilități pentru noi rute comerciale maritime. Concurența este acerbă între China, Rusia, Europa, SUA și India în „cursa pentru Arctica”.
După ce Magnus Mæland a devenit primar al unui orășel din nordul Norvegiei la sfârșitul anului 2023, trei delegații din China au căutat o întâlnire. China aspiră să devină o superputere polară, fiind determinată să joace un rol important în regiune. Beijingul concurează pentru a achiziționa proprietăți imobiliare și a se implica în proiecte de infrastructură, descriindu-se ca un „stat aproape arctic”, deși capitala sa regională, Harbin, se află la latitudinea Veneției.
Rusia controlează jumătate din țărmul arctic și a preluat investițiile chineze. Cele două țări colaborează militar în Arctica, desfășurând exerciții militare comune și patrule în zona arctică. În iulie, bombardiere cu rază lungă de acțiune din ambele țări au patrulat provocator Oceanul Arctic, în apropiere de Alaska.
Andreas Østhagen, membru senior al Institutului Fridtjof Nansen, afirmă că Arctica reprezintă un „fruct ușor de obținut” pentru colaborarea ruso-chineză, Rusia având nevoie de investiții pentru dezvoltarea resurselor de GNL și petroliere. Totuși, China este precaută să nu se alinieze prea strâns cu Rusia pentru a evita sancțiunile occidentale.
Rusia își modernizează capacitățile militare în Arctica și utilizează zona pentru a stoca arme strategice. Norvegia, aflată în apropierea Rusiei, se simte amenințată de activitățile acesteia, inclusiv de incidentele de bruiaj GPS și de spionaj. Norvegia și aliații săi din NATO sunt în alertă, monitorizând submarinele rusești și alte nave din Arctica.
În ceea ce privește resursele arctice, Norvegia se pregătește să devină un port european de escală pentru navele de containere din Asia. Directorul portului Kirkenes, Terje Jørgensen, intenționează să construiască un nou port internațional, având în vedere dezvoltarea economică a regiunii. Primarul Mæland subliniază necesitatea de a menține o relație cu China fără a deveni dependent de aceasta.
Svalbard, un arhipelag norvegian, se află în centrul luptei pentru resursele arctice. Deși este norvegian, este guvernat de un tratat care permite tuturor țărilor semnatare să lucreze acolo fără viză. Din păcate, intensificarea naționalismului și a tensiunilor geopolitice a dus la suspiciuni privind activitățile de spionaj în regiune.
Comunitățile indigene din Arctica, care se simt adesea ignorate, subliniază că criza climatică este folosită ca pretext pentru a extrage resurse de pe terenurile lor. Activista Miyuki Daorana, din Groenlanda, afirmă că actuala competiție pentru resurse face situația mult mai serioasă decât în trecut.
În concluzie, Arctica, odată un simbol al cooperării internaționale, s-a transformat într-un teren de competiție între marile puteri, iar riscurile de interpretare greșită și conflicte sunt mai mari ca niciodată.
