Analiza ministrului Educației: Învățământul preuniversitar în criză și amenințare la adresa securității naționale
Educația în învățământul preuniversitar din România este ineficientă, generând absolvenți cu competențe slabe, un abandon școlar ridicat și un analfabetism funcțional crescut, aspecte care devin riscuri pentru securitatea națională, conform unui raport prezentat de ministrul Educației, Daniel David.
Documentul, intitulat „Raportul de diagnostic al Educației și Cercetării din România. Realizările prezente și implicații pentru noi reforme în domeniu (Raportul QX)”, este asumat de ministrul Daniel David și nu reprezintă un document oficial al Guvernului sau al Ministerului Educației și Cercetării.
Raportul subliniază că „învățământul preuniversitar obligatoriu – preșcolar-primar-gimnazial-liceal – trebuie să transfere, prin educație, cele opt competențe cheie, prin care absolvenții să devină buni specialiști, buni cetățeni și oameni mulțumiți de viața lor.” Educația antepreșcolară trebuie să fie generalizată și regândită pentru a asigura prerechizitele necesare învățământului obligatoriu.
Absolvenții trebuie să se integreze eficient pe piața muncii (nivelul 3 de calificare după clasa a XI-a, respectiv nivelul 4 după absolvirea liceului) și/sau să-și continue studiile la nivel postliceal și/sau universitar. Formarea resursei umane trebuie să se realizeze în contextul asimilării eficiente a competențelor, dar și a înțelegerii modalității de generare științifică a cunoștințelor declarative și procedurale.
Raportul menționează că „sistemul național de învățământ superior trebuie să aibă ca scop formarea de resursă umană înalt calificată (calificările 5/6 – licență; 7 – master; 8 – doctorat), care să își păstreze și să își dezvolte competențele prin învățare pe tot parcursul vieții.” Calificările de nivel 5/6 ar trebui să genereze o conexiune directă cu piața muncii, în timp ce cele de nivel 7/8 ar trebui să accentueze specializările și să dezvolte noi segmente ale pieței muncii.
Raportul relevă, de asemenea, că sistemul național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI) are o „arhitectură depășită, fragmentată, greu de coordonat, prost distribuită la nivel național și cu suprapuneri care frânează dezvoltarea.” România produce prea puțină cunoaștere, iar din aceasta, prea puțină este de calitate și de concepție românească.
Resursa umană din domeniul CDI este demotivată și angajată uneori necompetitiv. Reformele propuse vizează îmbunătățirea arhitecturii sistemului național de CDI, incluzând actori diverși cu misiuni diferite, coordonări între ei pentru generarea cunoașterii cumulative performante și o masă critică mai mare pentru a eficientiza costurile. Astfel, resursa umană va deveni mai competitivă și mai bine finanțată.
Conform raportului, după reformele propuse, sistemul național de CDI va genera cunoaștere științifică avansată, având un impact semnificativ asupra inovațiilor tehnologice și culturale.
