Analiză: Cum viziunile apocaliptice despre lume din colțurile societății pătrund în cercurile de decizie ale puterii
Recent s-a aflat că miliardarul din domeniul tehnologiei Peter Thiel conduce o societate secretă numită „Dialog”, care reunește directori executivi, miliardari și lideri politici, printre care se numără comandantul suprem al NATO, Alexus Grynkewich, și ginerele președintelui american Donald Trump, Jared Kushner. Thiel, cofondator al PayPal și al firmei de software Palantir, a susținut o serie de prelegeri confidențiale în care a discutat despre politică și tehnologie dintr-o perspectivă biblică. El consideră că omenirea se confruntă cu amenințări existențiale, cum ar fi războiul nuclear și inteligența artificială (IA) scăpată de sub control, care ar putea duce la „Armaghedon”. În acest context, doar cei mai ingenioși, precum membrii societății sale, ar supraviețui.
Thiel este un exemplu extrem, dar nu izolat. Alți influenți din politică și tehnologie percep lumea actuală ca fiind într-o criză civilizațională și se tem de o catastrofă iminentă. Politica sfârșitului lumii a fost folosită de-a lungul istoriei pentru a justifica concentrarea puterii, așa cum a făcut Augustus, primul împărat roman. Totuși, momentul actual este diferit: amenințările, reale sau imaginate, se răspândesc rapid, prin intermediul rețelelor sociale care favorizează isteria și teoriile conspirației.
În Silicon Valley, personalități influente discută despre IA fie ca salvare, fie ca o amenințare existențială. Alex Karp, CEO-ul Palantir, a descris cursa pentru IA ca „momentul nostru Oppenheimer”, în care națiunile bogate trebuie să decidă dacă să oprească dezvoltarea tehnologiilor periculoase. Aceste narațiuni despre sfârșitul lumii au pătruns și în culisele puterii, iar liderii politici profită pentru a promova politici radicale.
Personalul militar american a raportat că liderii lor au folosit retorica biblică a sfârșitului lumii pentru a justifica atacurile asupra Iranului, considerând războiul ca pe un pas necesar pentru întoarcerea lui Hristos. Administrația Trump a ținut cont de dreapta creștină, în special de comunitatea evanghelică, ca un electorat major pentru „războiul spiritual”. Secretarul de război al SUA, Pete Hegseth, s-a prezentat ca un instrument al lui Dumnezeu într-o bătălie existențială pentru creștinism.
Declarațiile alarmante ale lui Trump, precum cea din aprilie în care afirmă că „o întreagă civilizație va muri în această seară, fără a putea fi readusă la viață vreodată”, ilustrează consecințele acestor narațiuni. Această retorică deschide calea către o politică radicală în SUA și dincolo de granițele acesteia. Administrația Trump a susținut că Europa se confruntă cu un declin civilizațional și cu „ștergerea civilizațională” din cauza imigrației și integrării europene.
Cercetările arată că oamenii sunt mai predispuși să susțină măsuri extraordinare atunci când cred că se confruntă cu o amenințare existențială. Aceasta se leagă de modul în care liderii politici percep și interpretează amenințările. Politica „sfârșitului de lume” devine astfel o luptă pentru definirea amenințării supreme la adresa umanității. Într-o epocă cu multiple riscuri, aceste viziuni asupra lumii influențează evoluția politicii naționale și geopoliticii.
O altă transformare semnificativă este apariția unui nou tip de lider: directorii din domeniul tehnologiei, care dispun de avere și influență în mass-media. Influența lor se extinde adânc în interiorul statului, cum ar fi rolul lui Elon Musk în cadrul Departamentului pentru Eficiența Guvernamentală al SUA. Cercetările au explicat politica globală prin prisma instituțiilor și a relațiilor structurale, dar acum, viitorul depinde din ce în ce mai mult de psihologia unei mici elite politice și corporatiste.
Liderii „sfârșitului de lume” pot exagera anumite amenințări și minimiza altele. De exemplu, investitorul Marc Andreessen promovează „acceleraționismul tehnologic”, susținând că dezvoltarea tehnologică nereglementată este singura soluție pentru problemele existențiale ale lumii. Provocarea rămâne în a distinge între amenințările reale și narațiunile care amplifică frica, ascunzând problemele urgente, precum criza climatică și erodarea sistemelor democratice.
În concluzie, în ceea ce privește întrebarea dacă tehnologia poate depăși schimbările climatice și aduce pacea mondială, este înțelept să nu ne bazăm pe promisiunile miliardarilor din domeniul tehnologiei, ținând cont că Thiel și-a diversificat recent opțiunile între un buncăr din Noua Zeelandă și un refugiu în Argentina lui Javier Milei.
