Succesiunea în Iran: Ce indicii oferă lipsa lui Mojtaba Khamenei de la funeraliile tatălui său pentru viitorul Republicii Islamice
Iranul a organizat o procesiune funerară extravagantă, care a durat o săptămână, pentru a-l jeli pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, ucis la începutul războiului cu Statele Unite și Israel. Evenimentele publice organizate de stat au atras sute de mii de oameni în întreaga Republică Islamică. Însă un om a ieșit în evidență prin absența sa: Mojtaba Khamenei.
Mojtaba Khamenei, fiul și succesorul liderului de lungă durată al Iranului, a fost absent pe tot parcursul ceremoniilor și mitingurilor de doliu care s-au încheiat pe 9 iulie. Potrivit informațiilor, acesta ar fi fost rănit în același atac aerian israelian care i-a ucis tatăl și nu a mai fost văzut în public de la succesiunea sa în martie. Absența sa a ridicat întrebări cu privire la cine conduce țara din Orientul Mijlociu cu aproximativ 90 de milioane de locuitori. Autoritățile au declarat că Mojtaba Khamenei nu a participat la înmormântare din cauza preocupărilor legate de securitate.
„Absența sa este semnificativă din punct de vedere politic, pentru că subliniază dilema centrală a succesiunii. Mojtaba poate moșteni funcția, dar nu și autoritatea tatălui său”, a declarat Alex Vatanka, directorul Programului Iran de la Institutul Orientului Mijlociu. Mojtaba Khamenei a fost o alegere controversată pentru funcția de lider suprem, iar alegerea sa a stârnit nemulțumiri în rândul susținătorilor guvernului, care au susținut că succesiunea ereditară trădează rădăcinile antimonarhiste ale Revoluției Islamice din 1979.
„Ținerea lui ascuns ar putea evita aceste acuzații, dar lasă și transferul de legitimitate vizibil neterminat”, a adăugat Vatanka. „Regimul poate coregrafia continuitatea, dar nu poate crea autoritate personală peste noapte”. Pentru mulți iranieni, Mojtaba Khamenei rămâne un mister. Deși bărbatul în vârstă de 56 de ani a făcut declarații scrise, nu a fost publicată nicio imagine, înregistrare video sau înregistrare vocală a sa.
Farzan Sabet, expert în Iran, a afirmat că legitimitatea în Republica Islamică contează în ceea ce privește baza sistemului. „Pentru majoritatea iranienilor, Mojtaba va avea probabil chiar mai puțină legitimitate decât tatăl său și va părea mai slab, dar își poate stabili autoritatea în rândul principalilor susținători ai regimului, mai ales dacă devine mai vizibil după ce rănile sale se vor vindeca sau situația de securitate va permite acest lucru”, a spus Sabet. „Așadar, acesta este, în cele din urmă, un obstacol depășibil.”
Schimbarea dinamicii puterii
Timp de decenii, puterea în Iran a fost centralizată în mâinile lui Ali Khamenei, care a avut ultimul cuvânt în toate chestiunile importante de stat din 1989 până la asasinarea sa pe 28 februarie. De la uciderea sa și succesiunea lui Mojtaba Khamenei, procesul decizional de la Teheran s-a schimbat. „Iranul nu a înlocuit liderul suprem cu o conducere colectivă, dar Ali Khamenei a petrecut decenii construind instituții capabile să guverneze alături de lider”, a explicat Vatanka.
Biroul Liderului Suprem, Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) și Consiliul Suprem de Securitate Națională, principalul organism de elaborare a politicilor țării, „împart acum povara zilnică a luării deciziilor, în timp ce liderul suprem arbitrează din ce în ce mai mult, în loc să direcționeze personal fiecare problemă majoră”, a adăugat Vatanka. În ciuda absenței sale din viața publică, Mojtaba Khamenei joacă încă un rol important în strategia de război și în gestionarea discuțiilor de pace cu Statele Unite, potrivit serviciilor de informații americane.
IRGC, ramura de elită a forțelor armate iraniene, a jucat întotdeauna un rol cheie în politică. Experții consideră că acum este forța politică dominantă în Republica Islamică. Consiliul Suprem de Securitate Națională, sub conducerea lui Mohammad Baqer Zolqadr, un fost comandant al IRGC, rămâne influent. De asemenea, personalități civile de rang înalt, precum președintele Masud Pezeshkian, ministrul de Externe Abbas Araqchi și Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului, joacă un rol semnificativ.
„IRGC era cel mai puternic actor din stat când Ali Khamenei era în viață și rămâne cel mai puternic actor astăzi, chiar mai puțin restricționat în cadrul și de către sistem în absența sa”, a spus Sabet. „Cu toate acestea, se pare că încă se fac eforturi pentru a construi un consens între părțile interesate cheie din sistem, în cadrul căruia IRGC joacă un rol supradimensionat”.
Rezultatul, conform experților, este că deciziile sunt luate din ce în ce mai mult prin acord instituțional, mai degrabă decât prin autoritatea personală a unui singur om. „Acest lucru face ca procesul de elaborare a politicilor să fie mai lent și mai precaut, dar și mai rezistent, pentru că responsabilitatea este distribuită în întregul sistem, mai degrabă decât să revină exclusiv liderului suprem”, a conchis Vatanka.
