„Peisaj lunar”: Râul de la granița franco-elvețiană s-a evaporat din cauza secetei extreme
Pe o distanţă de câţiva kilometri, au mai rămas doar stânci şi pietre: în apropiere de graniţa franco-elveţiană, râul Doubs a dispărut complet, cel mai grăitor semnal al secetei care afectează în prezent departamentul francez cu acelaşi nume, plasat sub incidenţa unei „alerte sporite”.
„Doubs curge până la Arcon”, un sat cu 1.000 de locuitori, situat la altitudinea de 800 de metri, „dar apoi peisajul devine deşertic”, a declarat primarul local, Fabien Henriet. Râul „reapare mult mai departe, lângă micul sat Morteau, datorită unor izvoare subterane”. „E un peisaj lunar şi asta e trist. Aş vrea să nu mai văd acest peisaj”, a adăugat el.
Pe platoul Haut-Doubs, la marginea munţilor Jura, natura carstică a solului, cu numeroasele falii şi cavităţi ale sale, permite apei să se infiltreze cu uşurinţă în subsol şi să dispară de la suprafaţă. Localnicii sunt obişnuiţi cu perioadele în care nivelul apei este scăzut, dar un debit zero, care lasă albia râului complet uscată, constituie un motiv de îngrijorare. „Înainte, acest lucru putea să se petreacă în luna august”, dar „acum se întâmplă mai devreme, pe o distanţă mai lungă şi fenomenul e mai accentuat”, a remarcat Fabien Henriet.
Impactul secetei asupra comunității
Seceta are numeroase consecinţe, începând cu perturbarea alimentării cu apă a locuitorilor şi a companiilor. La Maisons-Du-Bois-Lievremont, Olivier Masson urmăreşte cu atenţie nivelul rezervoarelor de mai multe săptămâni, pentru a evita întreruperile serviciului de alimentare cu apă. „A fost la limită. Fabrica de brânzeturi nu ar mai fi putut funcţiona – mai erau doar trei ore până în acel punct – dacă nu am fi observat scăderea nivelului apei”, a declarat Masson, care verifică constant contoarele, inclusiv noaptea şi în weekend.
„Trebuie să jonglezi cu vanele, pentru ca toată lumea să fie alimentată cu apă. Este o meserie”, a spus el. „Când rezervele sunt cu adevărat pe sfârşite, când nu mai facem faţă, cumpărăm apă dintr-o comună situată la circa 20 de kilometri. Am făcut asta săptămâna trecută, dar nu prea ne place – şi nici lor, pentru că şi rezervele lor sunt la limită.”
Creșterea costurilor
În alte zone din aceeaşi regiune, două comune sunt alimentate cu apă cu ajutorul unor camioane-cisternă de 30 de metri cubi în ultimele două săptămâni, un serviciu care are un cost de 300 de euro per camion. „Este o situaţie de urgenţă”, a declarat Anthony Merique, vicepreşedintele Asociaţiei comunelor din Doubs, responsabil cu apa. „Costurile cresc repede. Şi, dacă acest lucru va continua, vor fi şi alte comune afectate.”
De asemenea, comunele se tem de scăderea veniturilor obţinute din exploatarea pădurilor, deoarece seceta favorizează dezvoltarea gândacilor-de-scoarţă, insecte care fac ravagii în pădurile de pin şi de molid. „De câţiva ani încoace aveam mai puţine pagube, dar cu un an precum acesta, ne temem că totul va începe din nou. Şi vom putea să vedem efectele abia în primăvara viitoare”, a declarat Anthony Merique.
Scăderea producţiei de lapte
Agricultorii sunt afectaţi de deficitul de precipitaţii, care a fost de 55% în raport cu media regională din luna iunie, şi care va continua în luna iulie. Uscate, pajiştile au îngălbenit, iar fermierii trebuie să îşi aducă animalele în grajduri pentru a le hrăni. „Am început să consumăm stocurile de furaj pentru iarnă, toate fermele din zonă sunt în aceeaşi situaţie”, a declarat Patrice Glasson, un producător din acest sector.
„De o săptămână încoace ne-am dat seama că nu vom avea stocuri”, a continuat el, îngrijorat pentru sănătatea celor 40 de vaci şi 50 de juninci pe fondul valurilor de căldură. „Sunt slăbite, le lipseşte energia. În urmă cu o lună, obţineam 25 de litri de lapte pe zi de la fiecare vacă; astăzi, am ajuns la 19 sau chiar 18.”
„Nu mai este Haut-Doubs pe care îl cunoaştem”, a concluzionat el, puţin descurajat. Canicula din 2003 marcase deja un punct de cotitură, „dar anul acesta este şi mai grav.”
