„Contrastele Nordului”: Chiar și cele mai echitabile națiuni se confruntă cu violența împotriva femeilor
Una din trei femei din Uniunea Europeană a fost victima violenței fizice, amenințărilor sau violenței sexuale de la vârsta de 15 ani. Această cifră reprezintă aproximativ 50 de milioane de femei. Concluziile provind din cel mai recent sondaj al UE privind violența de gen, bazat pe interviuri cu peste 114.000 de femei. Alarmant nu este doar numărul în sine, ci și persistența sa; cu zece ani în urmă, primul sondaj la nivelul UE a constatat același tipar. Directorul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE a declarat: „Un deceniu mai târziu, continuăm să asistăm la aceleași niveluri șocante de violență”.
Într-un articol recent, Enrique Garcia, profesor de psihologie socială la Universitatea Valencia, a analizat dacă ținta 5.2 din Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale Organizației Națiunilor Unite – care vizează eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor până în 2030 – este realistă. Răspunsul este nu, nu până în 2030 și nu în ritmul actual.
O problemă care se agravează
Statisticile UE sunt consistente cu ceea ce se observă la nivel global. Organizația Mondială a Sănătății descrie violența împotriva femeilor ca o problemă de sănătate publică de „proporții pandemice”. Cele mai recente estimări sugerează că 30,4% dintre femeile din întreaga lume – aproximativ 840 de milioane – au suferit violență fizică sau sexuală de-a lungul vieții. Aceste cifre au rămas neschimbate timp de mai bine de două decenii, iar OMS remarcă faptul că reducerile recente sunt minime și insuficiente.
Paradoxul nordic
O constatare surprinzătoare este locul în care se regăsesc cele mai ridicate niveluri de violență. În sondajul UE din 2024, prevalența a fost de 57% în Finlanda, 52% în Suedia și 47% în Danemarca, toate cu mult peste media UE de 30,7%. Aceste țări se numără printre cele mai dezvoltate din lume și sunt frecvent în fruntea clasamentelor globale privind egalitatea de gen. Acest model, cunoscut ca „paradoxul nordic”, contestă ipoteza conform căreia dezvoltarea economică și egalitatea de gen vor conduce automat la reducerea violenței.
Femeile tinere sunt mai vulnerabile
În Uniunea Europeană, femeile cu vârste între 18 și 29 de ani raportează niveluri mai ridicate de violență decât media generală. Această tendință a fost observată și în urmă cu un deceniu și nu s-a îmbunătățit. De asemenea, violența se schimbă, tehnologia digitală oferind noi căi pentru hărțuire și abuz, cum ar fi urmărirea online și amenințările pe rețelele sociale.
Cunoștințele există, dar răspunsurile sunt insuficiente
Realitatea violenței împotriva femeilor este profund îngrijorătoare. Deși obiectivul de eliminare a violenței până în 2030 nu este imposibil, există un decalaj vast între ambiția acestui obiectiv și eforturile actuale. Strategii de prevenție dovedite există, dar nu sunt implementate la scară mare. Campaniile sunt lansate, dar nu sunt susținute, iar legile adoptate nu sunt aplicate corespunzător.
O criză de nivel pandemic
Violența împotriva femeilor necesită o abordare similară cu alte urgențe sanitare majore, implicând investiții pe termen lung, dovezi solide și responsabilitate publică. Paradoxul nordic demonstrează că violența împotriva femeilor nu va dispărea automat odată cu creșterea bogăției și egalității. Vor fi necesare acțiuni deliberate, susținute și măsurabile pentru a face față amplorii acestei crize.
