Rusia în declin, Occidentul triumfă: Impactul răcirii relațiilor dintre Putin și Erdogan asupra NATO
Timp de două decenii și jumătate, când Guvernul turc avea dispute cu Statele Unite și Europa, analiștii s-au îngrijorat că Occidentul „pierduse” Turcia. Această temere a apărut prima dată în 2003, după ce Parlamentul turc a votat împotriva accesului forțelor americane pe teritoriul turc pentru invazia Irakului. A fost reiterată în 2010, când Turcia a votat împotriva intensificării sancțiunilor ONU asupra Iranului, și în 2017, când Ankara a achiziționat sistemul de apărare antirachetă S-400 din Rusia, stârnind temeri că a doua putere militară a NATO se apropie de principalul adversar al alianței.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, liderii seculariști au ancorat Turcia în tabăra occidentală, Ankara aderând la Consiliul Europei în 1949, la NATO în 1952 și semnând un acord de asociere cu Comunitatea Economică Europeană în 1963. Totuși, sub conducerea Partidului Justiției și Dezvoltării al președintelui Recep Tayyip Erdogan, care are legături istorice cu formațiunile islamiste, s-a temut că Turcia se va îndepărta de blocul occidental. Începând cu mijlocul anilor 2010, Erdogan a încercat să cultive legături strânse cu Moscova, urmărind politici care au stârnit furia aliaților din NATO.
Recent, Turcia a început să revină la partenerii săi occidentali. Cu ocazia summitului NATO din iulie, oficialii turci transmit constant mesaje pro-alianță, iar ministrul de Externe, Hakan Fidan, a declarat că legăturile transatlantice sunt o necesitate strategică. Ankara s-a distanțat de Moscova prin reducerea dependenței de energia rusească și prin diminuarea legăturilor economice și de apărare cu Rusia, deschizând astfel ușa pentru o cooperare mai profundă cu NATO.
Reconcilierea cu Rusia
Reconcilierea Ankarei cu Moscova a avut rădăcini într-una dintre cele mai periculoase crize moderne ruso-turce, când Turcia a doborât un avion rusesc în 2015, provocând represalii economice din partea Rusiei. Erdogan a încercat atunci să restabilească relațiile cu Putin, iar după o tentativă de lovitură de stat în 2016, Putin a fost primul lider străin care a oferit sprijin. Acest incident a contribuit la percepția Ankarei că NATO nu este de încredere în momentele de vulnerabilitate.
În urma invaziei Ucrainei de către Rusia în 2022, Turcia a condamnat acțiunile Rusiei, dar a refuzat să se alăture sancțiunilor occidentale. În același timp, Turcia a devenit o gură de oxigen economică pentru Moscova, cu un comerț bilateral care aproape s-a dublat în 2022, ajungând la peste 60 de miliarde de dolari. Turcia a devenit al treilea cel mai mare importator de combustibili fosili ruși, iar legăturile energetice s-au aprofundat, inclusiv prin proiectul centralei nucleare Akkuyu, care oferă Rusiei acces la infrastructura critică din Turcia.
Problemele interne și reconfigurarea relațiilor externe
Cu toate acestea, problemele interne au forțat Ankara să își regândească relațiile externe. Până la alegerile din 2023, Turcia se confrunta cu o inflație crescută și o criză a balanței de plăți. După câștigarea alegerilor, Erdogan a înțeles că era imperativ să îmbunătățească percepția asupra Turciei, având în vedere că UE era cel mai mare partener comercial și sursă de investiții. A fost numit Mehmet Simsek ca ministru de Finanțe pentru a restabili încrederea investitorilor, iar Erdogan a renunțat la obiecțiile față de aderarea Suediei la NATO.
În 2024, Ankara a început să reducă dependența de energia rusească, purtând discuții pentru a crește importurile de gaze din surse non-rusești. De asemenea, a restricționat exporturile de bunuri de origine americană, despre care aliații NATO se temeau că ar putea ajunge la Armata rusă. Turcia a prelungit contractele de gaze rusești, dar a semnat un acord pe 15 ani pentru a achiziționa încărcături de GNL din Statele Unite.
Consolidarea relațiilor cu NATO
În ultimele luni, evoluțiile regionale au consolidat recalibrarea Turciei. Căderea lui Assad și ascensiunea unui nou guvern în Siria au redus influența Rusiei, facilitând recâștigarea încrederii între Ankara și Washington. Turcia a decis să se reangajeze cu NATO, cu Erdogan cerând lui Putin să își retragă sistemul de apărare S-400. NATO a întărit apărarea antirachetă a Turciei și a desfășurat baterii Patriot în sud-estul țării.
În concluzie, Turcia se distanțează de Rusia și se apropie de NATO, dar rămâne angajată să își maximizeze libertatea de acțiune. Ankara continuă să investească în industria sa de apărare, dar progresele vor depinde în continuare de tehnologia și parteneriatele din Statele Unite și Europa. Economia și securitatea Turciei rămân ancorate în relațiile cu Occidentul, în timp ce Erdogan caută să construiască o relație strânsă cu Rusia, dar acum pare să fi revenit la realitate.
