Ayatollahii iranieni refuză o înțelegere: Îndreptarea spre Apocalipsă
Pentru a ajunge la un acord eficient, este esențial să înțelegem psihologia inamicului. În ultimele zile, Iranul a doborât un elicopter american, a atacat aeroportul internațional din Kuweit, a amenințat Strâmtoarea Ormuz cu drone – dintre care câteva au fost doborâte sâmbătă seara – și a lansat rachete asupra Israelului. Aceste acțiuni nu indică un adversar care caută cu disperare pacea. Teheranul a legat, de asemenea, interesele Hezbollahului, reprezentantul său din Liban, de negocierile cu Washingtonul, sugerând o dorință continuă de destabilizare a regiunii și de eliminare a Israelului. De la Reagan până la Obama, Teheranul a păcălit constant Washingtonul.
În prezent, Iranul își ascunde rezerva subterană de uraniu puternic îmbogățit, ceea ce face confiscarea acestuia, obiectivul principal al SUA, mult mai dificilă, chiar și cu semnarea unui acord. De asemenea, Iranul deține o rezervă de uraniu îmbogățit până la 20%. Îmbogățirea acesteia până la 60% este mult mai ușoară decât etapele inițiale ale procesului, dar Iranul o menține ascunsă, în afara negocierilor.
Un posibil loc pentru această îmbogățire ar putea fi Kuh-e Kolang Gaz-la, un sit nuclear secret, extrem de bine fortificat și îngropat adânc, pe care negociatorii iranieni îl ocolesc în discuții. Această situație ridică întrebări cu privire la planurile pe termen lung ale regimului.
Refacerea arsenalului
Teheranul profită de armistițiu pentru a-și reconstrui rapid siturile de rachete, lansatoarele și capacitatea de producție militară, surprinzând serviciile secrete vestice prin viteza de implementare. În schimbul recent de lovituri, Israelul a vizat în special baterii antiaeriene care au reapărut rapid pe fondul încetării ostilităților. Este clar că regimul preferă să producă arme în loc de bunuri civile.
Donald Trump, confruntat cu propria incompetență, caută cu disperare un acord de pace, ignorând realitatea. În primul său mandat, a retras SUA din acordul nuclear al lui Barack Obama, care a oferit Iranului o infuzie de miliarde de dolari prin relaxarea sancțiunilor. Fără acești bani, mulți dintre interpușii Teheranului au început să-și piardă influența.
Recent, s-a aflat că Emiratele Arabe Unite, cea mai afectată de atacurile Iranului, a acceptat să canalizeze până la 20 de miliarde de dolari către Teheran, din care 3 miliarde ar fi fost deja transferați. Aceasta ridică întrebări cu privire la utilizarea acestor fonduri de către Iran și cine beneficiază de pe urma acestui aranjament, deși Emiratele au negat aceste informații.
Pârghii diplomatice
Regimul iranian își exercită influența și prin intermediul canalelor diplomatice. Conducătorii din Emirate și Qatar s-au alăturat recent eforturilor de a convinge administrația Trump să nu lovească Iranul „FOARTE TARE DISEARĂ”, așa cum fusese amenințat anterior. Această amenințare a fost rapid uitată, alături de alte declarații belicoase, în contextul perceput al slăbiciunii americane.
Regimul iranian are o credință profund înrădăcinată: un război apocaliptic cu Vestul va conduce la apariția unui lider mesianic care va ghida credincioșii șiiți spre dominația globală până la sfârșitul vremurilor. Această credință rămâne realitatea regimului islamic, ceea ce face imposibilă încheierea unor acorduri durabile.
