Noua viziune a lui Xi Jinping: Strategia Beijingului pentru revitalizarea economică a unei vaste regiuni din China
Administrația liderului chinez Xi Jinping a inițiat o campanie politică extinsă pentru a conecta regiunile izolate din vestul Chinei la centrele economice și demografice ale țării. Programul include investiții semnificative în energie, resurse, infrastructură și turism, având potențialul de a transforma o treime din teritoriul Chinei, o zonă de 10 ori mai mare decât Marea Britanie și comparabilă cu întreaga suprafață a Europei de Vest.
Statele Unite au impus sancțiuni împotriva Chinei pentru abuzurile comise împotriva uigurilor și a altor musulmani din Xinjiang, regiunea unde inițiativa Beijingului este în stadiul cel mai avansat. Acțiunile autorităților chineze în cadrul campaniei de represiune, ce a dus la arestarea a aproximativ 1 milion de uiguri, ar putea fi considerate crime împotriva umanității, conform ONU. Guvernul chinez afirmă că acțiunile din Xinjiang fac parte dintr-o campanie de combatere a terorismului și extremismului, respingând acuzațiile de reeducare și muncă forțată.
Beijingul își propune să integreze regiunile Xinjiang și Tibet în lanțurile globale de aprovizionare, ceea ce ar putea ajuta armata chineză să întărească măsurile de securitate la granițele cu India, Rusia, Afganistan, Pakistan și alte regiuni din Asia Centrală. Dacă această misiune va avea succes, sancțiunile și boicoturile impuse de guvernele occidentale vor deveni ineficiente.
China a investit masiv în proiecte de infrastructură în Xinjiang și Tibet, vizând integrarea acestor regiuni în inițiativele „Noul Drum al Mătăsii” și „Noul Coridor Comercial Internațional Terestru-Maritim”. Scopul acestor inițiative este de a face vestul Chinei o parte esențială a lanțurilor globale de aprovizionare, contracarând eforturile țărilor occidentale de a-și diversifica sursele de import.
Autoritățile chineze au redenumit regiunile din vestul Chinei, trecând de la da houfang, însemnând „marea zonă din spate”, la da qianxian, „marea linie a frontului”, subliniind importanța lor strategică. Aceste regiuni, anterior folosite pentru fabrici rudimentare și exploatarea forței de muncă, devin acum cruciale pentru extinderea rutelor comerciale și a rețelelor de transport către Europa.
Deși inițiativa economică avansează, aparatul de securitate care monitorizează îndeaproape cei 12 milioane de uiguri și alți membri ai minorităților musulmane, precum și tibetanii, rămâne activ. Anul trecut, Xinjiang a fost vizitat de 323 de milioane de turiști, comparativ cu 210 milioane înainte de pandemie, iar Tibetul a înregistrat 70 de milioane de vizitatori, cu 30 de milioane mai mult decât în 2019.
Regiunea Xinjiang, cunoscută sub numele de „terenul privat al lui Dumnezeu”, a devenit o destinație populară pentru turiștii chinezi, atrăgând vizitatori cu peisaje pitorești și moștenire culturală. Marile lanțuri hoteliere internaționale au deschis cel puțin 163 de hoteluri în Xinjiang, ceea ce reflectă transformarea acestei regiuni într-un centru turistic major.
China plănuiește construirea unei hidrocentrale pe râul Yarlung Tsangpo din Tibet, care va produce de trei ori mai multă energie decât Barajul celor Trei Defilee. O nouă linie de ultra-înaltă tensiune va conecta proiectele din Tibet cu Guangdong și Hong Kong, transformând regiunea într-un „centru energetic regional major”. Totuși, aceste proiecte uriașe pun în pericol ecosistemul și comunitățile locale, afectând accesul la apă pentru regiuni din aval, inclusiv India, Myanmar și Bangladesh.
Abordarea Chinei în Tibet reflectă o viziune de exploatare a resurselor, asemănătoare cu devastarea cauzată de minerii americani în Munții Apalași. Regiunea este transformată într-un „depozit de bogății extractive” și un „avanpost strategic”, în detrimentul ecologiei și al bunăstării comunităților locale.
