Avertismentul experților: Iranul se pregătește pentru un conflict interminabil
În ciuda negocierilor din ultimele luni și a unui armistițiu fragil, relația dintre Iran și Statele Unite continuă să fie marcată de neîncredere și obiective incompatibile. Confruntarea a devenit un instrument al influenței regionale și internaționale pentru Teheran, ceea ce reduce șansele unei păci durabile, chiar și în cazul unui nou acord diplomatic, arată o analiză a Foreign Affairs.
În ultimele două luni, Iranul și Statele Unite au purtat negocieri de pace sporadice, fără rezultat. După încheierea unui acord de încetare a focului fragil la începutul lunii aprilie, oficialii ambelor țări au făcut schimb de propuneri pe termen lung, pe care le-au respins ulterior. Deși liderii de vârf ai ambelor părți nu par să fie nerăbdători să revină la lupte intense, unii oficiali iranieni rămân optimiști cu privire la posibilitatea de a ajunge la un acord.
Cu toate acestea, chiar și în cazul unui acord, Iranul și Statele Unite vor continua să fie angajate într-un conflict mai amplu, cu replici acide și atacuri militare. Washingtonul cere ca Teheranul să-și desființeze complet programul de îmbogățire a uraniului, să predea tot uraniul îmbogățit, să înceteze sprijinul acordat aliaților regionali și să redeschidă Strâmtoarea Ormuz. Iranul, pe de altă parte, a refuzat în repetate rânduri să renunțe la îmbogățire.
Teheranul ar putea lua în considerare alte cereri ale Washingtonului doar după ce Statele Unite vor recunoaște controlul iranian asupra Strâmtorii Ormuz, vor despăgubi iranienii pentru pagubele de război, vor pune capăt războiului Israelului în Liban și vor debloca activele iraniene. Iranul a ajuns la concluzia că conflictul este preferabil diplomației, având în vedere că războiul îi sporește puterea internațională.
Prin atacarea statelor arabe care găzduiesc baze americane, Iranul a creat o ruptură între oficialii americani și partenerii lor din Golful Persic, care doresc o soluționare durabilă. Închiderea Strâmtorii Ormuz a forțat țări din întreaga lume să recunoască puterea Iranului și să negocieze soarta navelor lor.
Strategia Republicii Islamice nu este doar de a supraviețui mai mult decât Statele Unite. În schimb, aceasta dorește să modifice modul în care Teheranul este tratat de Statele Unite, de aliații SUA și de întreaga lume, aspirând să devină un pol într-o ordine multipolară.
Regimul iranian, în urma prăbușirii acordului nuclear din 2015, a mutat echilibrul puterii interne către liderii care consideră că există un pericol mai mare în compromis decât în confruntare. Aceștia se simt răzbunați de rezultatele războiului și au amenințat că vor închide Strâmtoarea Ormuz și vor ataca infrastructura din întreaga regiune.
Cu toate acestea, după asasinarea liderului Khamenei și distrugerea infrastructurii din Iran, regimul a câștigat rapid influență, iar țările arabe au presat Statele Unite să caute pacea. Închiderea Strâmtorii Ormuz a eliminat asimetria dintre Teheran și Washington, iar Iranul își poate asigura acum că consumatorii americani vor resimți consecințele economice de fiecare dată când se vor opri la benzinărie.
În viziunea sa, conflictul va forța Washingtonul să-și reconsidere evaluarea că Teheranul este slab. Iranul a suferit lovituri grave, dar a ajuns la concluzia că nici Israelul, nici Statele Unite nu pot înfrunta Iranul pe câmpul de luptă. Prelungirea războiului este văzută ca o modalitate de a demonstra că evaluarea anterioară a Iranului făcută de Washington a fost greșită.
Elite iraniene de linie dură sunt de acord cu continuarea confruntării, dar există dezacorduri tactice cu privire la cât de departe ar trebui să meargă Iranul în ripostarea împotriva atacurilor americane. Unii consideră că Iranul a fost prea reținut, în timp ce alții sugerează concentrarea pe apărarea Hezbollahului din Liban.
În Iran, politicienii care se tem că conducerea își depășește limitele au avertizat că perturbarea piețelor energetice globale ar putea uni o mare parte a lumii împotriva Teheranului. Totuși, regimul consideră că riscurile vor fi prezente chiar și în cazul unui acord, iar un compromis nu va face decât să-l pună pe Iran în pericol.
Astfel, Regimul a reorientat strategia, folosind negocierile ca instrument de gestionare a războiului, angajându-se în discuții mai ales pentru a demonstra că ia diplomația în serios. Totuși, refuză să facă concesii care i-ar diminua puterea de negociere.
Dinamicile actuale fac ca o pace adevărată să fie aproape imposibilă. Regimul consideră că confruntarea îi întărește poziția și este dispus să suporte suferința economică pentru a controla Strâmtoarea Ormuz. Statele Unite continuă să refuze să lase strâmtoarea în mâinile Iranului, iar lumea s-ar putea acomoda cu o nouă normalitate în care ambele părți se angajează perpetuu în ciocniri.
Un astfel de rezultat va avea consecințe grave pentru cei 90 de milioane de locuitori ai Iranului, care se confruntă cu deteriorarea nivelului de trai, și pentru miliardele de oameni din întreaga lume care depind de Strâmtoarea Ormuz pentru resurse esențiale.
