DARPA dezvoltă un robot inovator pentru repararea sateliților în spațiu
Agenţia americană din domeniul apărării DARPA pregăteşte lansarea în această vară a programului Robotic Servicing of Geosynchronous Satellite (RSGS). Acest program are ca scop alimentarea, reparaţiile şi întreţinerea sateliţilor pe orbită, conform unui anunţ recent al grupului de cercetare şi dezvoltare al armatei americane.
În centrul programului RSGS se află o „suită robotică de service extrem de capabilă”, menită să execute sarcini critice pentru sateliţii care necesită „modernizări pe orbită, inspecţii, rezolvarea anomaliilor şi relocare”. Programul se va concentra pe sateliţii aflaţi pe orbită geosincronă (GEO), la aproximativ 35.786 kilometri deasupra Pământului. Aceşti sateliţi sunt poziţionaţi astfel încât viteza lor orbitală să coincidă cu rotaţia Pământului, permiţându-le să obţină o imagine constantă a unei porţiuni de planetă, ceea ce este esenţial pentru telecomunicaţii, monitorizarea climatică și apărări pe termen lung.
De obicei, sateliţii GEO au puţine opţiuni atunci când rămân fără combustibil, iar soluţia standard este deorbitaţia acestora pentru a face loc unor noi sateliţi. Din cauza creşterii deşeurilor spaţiale şi a riscurilor de coliziuni, DARPA şi partenerii săi vizează prelungirea duratei de viaţă a acestor sateliţi.
Programul RSGS a fost anunţat iniţial în 2017, dar a întâmpinat întârzieri din diverse motive, inclusiv retragerea contractorului iniţial, Maxar Technologies, în 2019, şi întreruperile cauzate de pandemie. Dacă lansarea va avea loc conform planului, primul robot din cadrul programului RSGS îşi va începe activitatea anul viitor, după o călătorie de 10 luni pe orbita geosincronă folosind propulsie electrică.
Printre participanţii la programul RSGS se numără NASA, SpaceLogistics (o subsidiară Northrop Grumman) şi Laboratorul de Cercetare Navală al SUA. DARPA colaborează cu aceşti parteneri pentru a asigura că robotul de service este capabil „să se adapteze la o varietate de misiuni şi condiţii pe orbită”, având în vedere siguranţa şi eficienţa.
Un satelit geostaţionar tipic are o durată de viaţă operaţională de aproximativ 15 ani, mult mai lungă comparativ cu sateliţii Starlink (SpaceX) de pe orbita terestră joasă (LEO), care au o durată de viaţă de aproximativ 5 ani. Rata rapidă de reîmprospătare a sateliţilor LEO asigură că tehnologia rămâne actualizată, oferind posibilitatea înlocuirii frecvente la costuri reduse, un aspect care nu este aplicabil în cazul sateliţilor GEO.
