Iranul dezvăluie o fereastră digitală, dar doar pentru cei aleși!
Milioane de locuitori din Iran s-au trezit izolaţi digital de restul lumii începând cu 28 februarie, când Statele Unite şi Israelul au atacat ţara. Întreruperea conexiunii la internet, decisă de autorităţi, a avut consecinţe grave pentru sectoarele economice care depindeau de internet, precum tehnologiile de vârf şi comerţul online.
Privat practic de internet, Amir-Hassan, un angajat în domeniul IT în vârstă de 39 de ani, a reuşit să se reconecteze, dar doar prin intermediul unui serviciu privilegiat şi cu plată, numit Pro Internet. „Aveam cu adevărat nevoie de el. Trebuia să am acces la internet pentru a-mi asigura venituri regulate”, explică el, menţionând că a plătit echivalentul a 9,4 euro pentru un pachet iniţial de 50 de gigaocteţi.
Pe 5 aprilie, organizaţia neguvernamentală de monitorizare a securităţii cibernetice NetBlocks a anunţat că această întrerupere a doborât recordul de durată pentru o ţară întreagă. Intranetul local, supus unor restricţii severe, a continuat totuşi să funcţioneze, permiţând conectarea la site-uri naţionale, servicii bancare sau aplicaţii aprobate de stat. Accesul la reţea a fost deja puternic restricţionat în timpul protestelor antiguvernamentale din ianuarie.
Noul sistem de acces condiţionat stârneşte nemulţumiri. Amir-Hassan consideră că modelul care stabileşte categorii şi clasificări pentru internetul din Iran nu este bun: „Este evident că este o modalitate de a face bani” pentru stat. Datorită conexiunii sale, a putut accesa aplicaţiile de mesagerie WhatsApp şi Telegram, dar nu şi alte platforme precum Instagram, X şi YouTube, care sunt inaccesibile în Iran fără o reţea virtuală privată (VPN).
Unii dintre abonaţi sunt criticaţi că fac jocul unui guvern care „oferă (acest serviciu) în mod nejustificat”. De asemenea, unii profesionişti, cum ar fi Behrouz Mahmoudi-Bakhtiari, profesor de lingvistică la Universitatea din Teheran, nu au avut acces la internet decât de la locul de muncă. „Imediat ce ieşim din universitate, redevenim cetăţeni de mâna a treia, nu mai avem acces la internet”, s-a plâns el, în timp ce unii colegi de-ai săi au primit „cheia”.
Ziarul reformist Shargh şi alte mijloace de informare în masă au criticat un „internet pe porţii”, ceea ce înseamnă „transformarea internetului (…) într-un privilegiu”. Purtătoarea de cuvânt a guvernului, Fatemeh Mohajerani, a asigurat că situaţia va reveni la normal „odată ce umbra războiului va dispărea”, atribuind responsabilitatea ameninţărilor „duşmanilor” americani şi israelieni asupra securităţii ţării.
În ultimii ani, iranienii s-au obişnuit să folosească VPN-uri pentru a accesa marile platforme de socializare. Totuşi, în plină criză economică, plata abonamentului „Pro Internet” reprezintă o cheltuială suplimentară deloc neglijabilă. Mehdi, un grafician în vârstă de 34 de ani, consideră că „volumul de date oferit la acest preţ nu merită”, deşi a optat pentru acest serviciu în scop profesional. Kaveh, un artist de 38 de ani, nu s-a abonat la Pro Internet, deşi a avut această posibilitate, afirmând că serviciul reprezintă „un pic de libertate, acordată unora dintre noi ca o favoare, la un preţ de zece ori mai mare decât în mod normal”.
