Parteneriate energetice între Irak, Pakistan și Iran
Irakul și Pakistanul au încheiat acorduri cu Iranul pentru transportul de petrol și gaze naturale lichefiate din Golf, evidențiind capacitatea Teheranului de a controla fluxurile energetice prin Strâmtoarea Ormuz, conform informațiilor obținute de Reuters de la cinci surse bine informate. Războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului a dus la o scădere drastică a exporturilor de energie dintr-o regiune care, în mod normal, furnizează 20% din țițeiul și gazul natural lichefiat (GNL) la nivel mondial, iar recent, SUA au blocat porturile iraniene.
Iranul a trecut de la blocarea strâmtorii Ormuz la controlul accesului în aceasta, transformând-o dintr-o rută de tranzit neutră într-un coridor controlat, conform lui Claudio Steuer, de la Institutul pentru Studii Energetice din Oxford. Irak, unul dintre cei mai afectați producători de petrol, depinde de exporturile care trec prin această strâmtoare, iar Pakistanul, care a încercat să medieze conflictul, se confruntă cu o cerere crescută de energie și prețuri ridicate la combustibili.
Acorduri între Irak și Iran
În cadrul unui acord între Bagdad și Teheran, Irak a asigurat trecerea în condiții de siguranță a două petroliere de mare capacitate, fiecare transportând aproximativ 2 milioane de barili de țiței. Irak își dorește acum aprobarea Iranului pentru efectuarea unui număr mai mare de traversări, având în vedere că veniturile din petrol reprezintă 95% din bugetul său. Un oficial al Ministerului Petrolului irakian a afirmat că orice deteriorare a economiei irakiene ar afecta și interesele economice ale Iranului în această țară.
Acorduri între Pakistan și Iran
În mod similar, Pakistan a încheiat un acord bilateral cu Iranul pentru transportul de GNL din Qatar, care se îndreaptă către Pakistan, conform unor surse din industrie. Înainte de război, Pakistan primea aproximativ 10 încărcături de GNL pe lună, dar acum se confruntă cu o cerere ridicată de energie electrică, necesară pentru sistemele de răcire pe timpul verii. Nici Irak, nici Pakistan nu au efectuat plăți directe către Iran sau către Garda Revoluționară Islamică (IRGC) în legătură cu aceste traversări.
Impactul asupra pieței energetice
Alte țări analizează posibilitatea unor acorduri similare, pe fondul creșterii costurilor energiei și al întreruperilor în aprovizionare. Saul Kavonic, director de cercetare la firma de consultanță MST Marquee, a subliniat că pe măsură ce guvernele devin mai dispuse să încheie acorduri cu Iranul, riscul ca Iranul să controleze Strâmtoarea Ormuz pe termen lung devine mai evident. Înainte de conflict, aproximativ 3.000 de nave treceau prin strâmtoare în fiecare lună, iar acum traficul a scăzut la aproximativ 5% din acel nivel, provocând o creștere de peste 50% a prețului țițeiului Brent.
Controlul iranian asupra Strâmtorii Ormuz
Iranul își afirmă dorința de a păstra controlul asupra strâmtorii după război, cerând despăgubiri, ridicarea sancțiunilor și acces la activele înghețate. Teheranul a solicitat Irakului să prezinte documentația pentru fiecare petrolier, facilitând tranzitul sub supravegherea forțelor sale navale. Ministerul Petrolului din Irak furnizează informații detaliate despre fiecare navă, inclusiv destinația și specificațiile încărcăturii, pentru a preveni incidentele.
O sursă pakistaneză a menționat dificultăți în derularea negocierilor, subliniind că Garda Revoluționară Islamică schimba uneori regulile jocului, complicând menținerea procesului pe făgașul dorit.
