Revenirea familiilor cu copii în România între 2020 și 2025
Numărul persoanelor care au revenit în România în perioada 2020 – 2025 și care au solicitat deschiderea drepturilor la beneficii familiale a fost mai mare, în fiecare an, decât al celor care și-au suspendat drepturile ca urmare a plecării în alte state membre ale Uniunii Europene, conform datelor Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS).
Această tendință sugerează un proces de reintegrare socială mai puternic decât migrația externă în cazul familiilor cu copii. Anul 2023 s-a evidențiat ca fiind perioada cu cea mai intensă mobilitate, înregistrând cel mai mare număr de suspendări ale drepturilor la beneficii familiale (16.578), indicând un val semnificativ de plecări, în special către Germania. De asemenea, 2023 a marcat și cel mai ridicat nivel al deschiderilor de drepturi (21.384), evidențiind o circulație intensă a forței de muncă în ambele sensuri, cei mai mulți beneficiari revenind din Spania și Marea Britanie.
Germania rămâne principala destinație pentru lucrătorii migranți români pe întreaga perioadă 2020 – 2025, concentrând peste 30% din totalul suspendărilor drepturilor la beneficii familiale. În același timp, Belgia înregistrează o creștere constantă a numărului de suspendări, iar Olanda o evoluție ușor ascendentă. Potrivit datelor ANPIS, după vârful din 2023, se observă o scădere a suspendărilor în 2024 și 2025, de la 16.578 la 13.499, ceea ce poate reflecta fie condiții mai atractive pe piața muncii din România, fie o diminuare a cererii de forță de muncă în alte state membre.
Cea mai mare diferență în favoarea României a fost înregistrată în 2021 (+8.595), perioadă post-pandemică în care un număr semnificativ de români, în special din Spania și Italia, au decis să revină în țară. Datele confirmă că, deși migrația externă rămâne o opțiune constantă, cu o medie de aproximativ 13.500 de suspendări anual, România înregistrează un flux mai mare de reveniri, cu o medie de circa 20.000 de deschideri de drepturi la beneficii familiale pe an.
Germania joacă un rol dominant în dinamica migrației lucrătorilor români, cu 5.809 cazuri de deschidere de drepturi în România determinate de încetarea beneficiilor familiale în Germania. De asemenea, 5.482 de suspendări de drepturi în România au fost generate de începerea unei activități lucrative în Germania. Peste un sfert din totalul cazurilor de revenire și reluare a beneficiilor familiale, precum și aproximativ 40,6% din totalul suspendărilor de drepturi, sunt asociate cu Germania.
Alte state membre relevă, de asemenea, fluxuri semnificative în 2025: Marea Britanie – 4.123 deschideri de drepturi în România, ca urmare a încetării beneficiilor în acest stat; Belgia – 1.197 suspendări de drepturi, ca urmare a începerii activității lucrătorilor români; Olanda – 1.040 suspendări de drepturi.
Acordarea beneficiilor familiale pentru persoanele care desfășoară sau au desfășurat activitate profesională într-un alt stat membru al Uniunii Europene se realizează în conformitate cu regulile de coordonare a sistemelor de securitate socială la nivel european. Aceste reguli stabilesc că dreptul la prestații familiale se acordă, în principiu, în statul în care persoana își desfășoară activitatea profesională, aplicându-se criterii suplimentare în funcție de situația fiecărui caz, precum reședința familiei sau statutul profesional al părinților.
În România, ANPIS este instituția competentă pentru aplicarea acestor reguli, asigurând stabilirea corectă a drepturilor și cooperarea administrativă cu instituțiile similare din celelalte state membre ale Uniunii Europene. Persoanele care au lucrat într-un alt stat membru pot beneficia în România de mai multe prestații familiale, respectiv: alocația de stat pentru copii, indemnizația pentru creșterea copilului, stimulentul de inserție și indemnizația pentru adopție, acordată pe durata concediului de acomodare.
Regulamentul (CE) nr. 883/2004 stabilește cadrul general prin care statele membre coordonează sistemele de securitate socială, având ca scop protejarea drepturilor cetățenilor care își exercită libertatea de circulație în Uniunea Europeană, astfel încât aceștia să nu își piardă drepturile sociale în cazul mobilității între state.
