Constanța la finalul secolului XIX: între provocări urbane, temple spirituale și artere în dezvoltare
În primii patru ani ai administrației românești, primăria Constanța a funcționat împreună cu prefectura în fostul Konak turcesc, sediul administrativ otoman, situat pe locul actual al Colegiului Național „Mihai Eminescu“. Clădirea a fost distrusă în 1882 de un incendiu, iar în următorii 14 ani, edilii Constanței au lucrat în sedii închiriate. Abia în 1896 a fost finalizat Palatul Comunal, actualul Muzeu de Artă Populară, unde primăria a funcționat timp de 10 ani, până în 1906.
În perioada 1885-1890, Constanța era un oraș iluminat cu lămpi de petrol și se confrunta cu probleme serioase de alimentare cu apă potabilă. Deși existau multe fântâni în oraș, apa era sălcie, la fel de proastă ca în vremea lui Ovidius.
Cu aproximativ 130 de ani în urmă, Constanța avea o diversitate de lăcașuri de cult pentru diferite religii, reflectând caracterul său multietnic. Biserica greacă Metamorphosis a fost terminată în 1867, iar Geamia Hunchiar a fost finalizată în același an. Geamia Mahmudie, mai veche, din 1822, se afla lângă Piața Independenței, pe locul unde ulterior a fost construită Moscheea Carol I, inaugurată în 1913. Comunitatea armeană avea o biserică din 1880, care există și astăzi, iar catolicii dispuneau de o capelă, în locul căreia a fost ridicată, în anii ’30, Biserica Sfântul Anton de Padova. Templul israelit era situat în mahalaua comunității evreiești, în apropierea Casei Alleon, iar Sinagoga Mare, de rit așkenaz, a fost construită în 1911.
Catedrala Ortodoxă „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ a fost construită începând din 1885 (piatra de temelie a fost pusă în 1883) și a fost sfințită pe 22 mai 1895, fiind singura biserică ortodoxă românească până în 1906, când a fost ridicată Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ în apropierea actualei străzi Ștefan cel Mare.
Orașul se extindea constant, granițele sale măreindu-se an de an. De exemplu, în 1885, actuala stradă Cuza Vodă se numea 11 iunie și avea 56 de case cu câte un etaj. Strada Mangaliei, cunoscută astăzi ca Ștefan cel Mare, avea 62 de case cu un etaj și 3 cu mai multe etaje. Strada Traian, importantă datorită vecinătății sale cu gara orașului (Gara Veche), avea 27 de case particulare, dintre care opt aveau câte un etaj și 19 câte două etaje.
În Piața Independenței existau 36 de clădiri, cele mai multe având la parter prăvălii și restaurante, iar la etaje locuințe personale sau locuri de cazare. Dintre acestea, 32 aveau câte două etaje, iar una chiar mai multe. Spre mare, se afla deja Hotelul Carol, inaugurat în 1882, care era cel mai luxos hotel al orașului.
Povestea Constanței moderne era însă abia la început.
