Norvegia se confruntă cu o criză a rezervelor de combustibil
Norvegia, unul dintre cei mai mari furnizori de energie din Europa, are rezerve de combustibil care ar asigura doar 20 de zile de aprovizionare. Această situație alarmantă a determinat guvernul să ia în considerare implementarea muncii la distanță, pe fondul tulburărilor din Orientul Mijlociu care afectează aprovizionarea globală cu energie.
Perturbarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz, o rută maritimă crucială care transportă aproximativ 20% din petrolul global, a evidențiat lipsa infrastructurii Norvegiei pentru combustibili rafinați. Golful Persic a devenit un punct de tensiune geopolitică după ce Iranul a restricționat transportul maritim ca răspuns la atacurile din partea SUA și Israelului la sfârșitul lunii februarie, provocând o creștere bruscă a prețurilor la energie.
Prim-ministrul norvegian, Jonas Gahr Støre, a declarat că guvernul consideră acum generalizarea muncii la distanță ca o măsură pentru a reduce cererea de combustibil. Într-un interviu, Støre a recunoscut că strategia țării s-a bazat pe ipoteze eronate, menționând că Norvegia s-a bazat pe producția continuă și pe proximitatea propriilor rafinării, ceea ce a fost considerat suficient în perioadele mai stabile.
Rezervele Norvegiei acoperă doar 20 de zile de cerere, mult sub nivelul Suediei și Finlandei, care mențin stocuri pentru aproximativ 90 de zile. Acest deficit se manifestă în ciuda veniturilor record din exporturi. Conform datelor oficiale, Norvegia a vândut 56,6 milioane de barili de petrol în martie pentru 4,9 miliarde de euro, iar exporturile de gaze au generat 5,9 miliarde de euro, marcând un maxim istoric.
Contrastul dintre exporturile record și deficitul intern a generat critici pe plan intern, subliniind ironia faptului că o țară care contribuie la alimentarea cu energie a unei mari părți din Europa se confruntă cu dificultăți în asigurarea propriei aprovizionări cu combustibil. Norvegia furnizează aproximativ o treime din importurile de gaze ale țărilor precum Germania, Marea Britanie și Polonia.
