Uniunea Europeană testează clauza de asistenţă reciprocă
Uniunea Europeană se pregătește să-și testeze clauza de asistență reciprocă printr-o simulare de tip „war game”, pe fondul incertitudinilor legate de angajamentul Statelor Unite în Europa. Această inițiativă a fost anunțată de un oficial din cadrul UE, care a subliniat preocupările europenilor față de amenințările de retragere din NATO, recent exprimate de președintele american Donald Trump.
În contextul recentelor atacuri cu drone iraniene în Cipru, care deține președinția prin rotație a Consiliului UE, europenii sunt încurajați să-și întărească securitatea colectivă. Exercițiul se va desfășura în două etape: prima, în mai, la nivelul ambasadorilor celor 27 de state membre la Bruxelles, urmată de o a doua etapă la nivelul miniștrilor.
Unul dintre scenariile posibile pentru simulare va fi un atac hibrid major asupra Uniunii Europene. Clauza de asistență mutuală între cele 27 de state membre, prevăzută de articolul 42-7 din Tratatul Uniunii Europene, stipulează că în cazul în care o țară membră este supusă unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre trebuie să ofere ajutor și asistență prin toate mijloacele disponibile.
Articolul 42-7 a fost activat o singură dată, de Franța, în urma atentatelor islamiste din 2015, însă obligațiile și consecințele acestei activări rămân vagi. Un oficial european a declarat că scopul exercițiului este de a examina și revizui aspectele practice ale funcționării acestei clauze.
În cadrul Conferinței de securitate de la Munchen din februarie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a făcut apel la cele 27 de state membre să activeze propria clauză de apărare mutuală, fără a concura cu NATO, care are la articolul 5 o clauză de apărare reciprocă. Dintre cele 27 de state membre ale UE, 23 sunt și membre NATO, iar acestea nu doresc să încurajeze o eventuală retragere a Statelor Unite din alianța militară.
Este important de menționat că articolul 42-7 nu este o clauză de apărare reciprocă, ci o clauză de asistență reciprocă. În contrast, articolul 5 din Tratatul NATO reprezintă nucleul apărării colective, stipulând că un atac armat împotriva unui membru este considerat un atac asupra tuturor, obligând aliații să asiste partea atacată, inclusiv prin forță militară. Aceasta a fost invocată o singură dată, după atacurile de la 11 septembrie 2001.
