Artemis II dă startul unei noi aventuri lunare. Cât de aproape ne aflăm de o revenire pe Lună?
Misiunea Artemis II a NASA, lansată pe 1 aprilie, marchează un pas esențial în planurile de revenire a oamenilor pe Lună. Racheta, capsula și echipajul au depășit așteptările inginerilor pe parcursul întregului zbor, încheiat cu succes. Pentru prima dată, nava Orion a fost testată cu oameni la bord în condiții reale, iar rezultatele arată că sistemele au funcționat conform planului, de la lansare și traiectoria spre Lună până la revenirea pe Pământ. Această misiune consolidează încrederea în capacitatea NASA de a duce din nou oameni pe Lună, chiar dacă obiectivul unei aselenizări până în 2028 rămâne unul ambițios.
Ce ne-a arătat până acum Artemis II
La câteva zile după ce racheta Space Launch System (SLS) a ajuns pe rampa de lansare de la Centrul Spațial Kennedy, cea mai importantă lecție despre Artemis II fusese deja învățată. După două lansări amânate în februarie și martie din cauza unor probleme tehnice distincte, administratorul NASA, Jared Isaacman, a declarat că „lansarea unei rachete atât de importante și complexe precum SLS o dată la trei ani nu este o cale spre succes”. Misiunea precedentă, Artemis I, fără echipaj, a fost lansată în noiembrie 2022.
Agenția a declarat că trebuie să înceteze să trateze fiecare rachetă „ca pe o operă de artă” și să înceapă să lanseze cu frecvența unui program care înseamnă cu adevărat afaceri serioase. SLS a generat o tracțiune de 8,8 milioane de livre la decolare și a funcționat conform planului, fiecare etapă a ascensiunii fiind „nominală”: presiunea dinamică maximă, oprirea motoarelor principale și separarea boosterelor. Două dintre cele trei corecții de traiectorie planificate pe drumul spre Lună au fost anulate, deoarece traiectoria era deja atât de precisă încât nu au mai fost necesare.
La o zi după lansare a avut loc momentul critic. Orion și-a pornit motorul principal timp de cinci minute și 55 de secunde – manevra cunoscută drept „injecție translunară” – plasând nava pe o traiectorie spre Lună fără a mai necesita manevre majore ulterioare. Această manevră a fost considerată „impecabilă” de către șefa programului Artemis, dr. Lori Glaze.
Interacțiunea dintre echipaj și sistem
Scopul oficial al acestei misiuni a fost de a introduce oameni în Orion și de a observa interacțiunea dintre echipaj și sistem. Problemele întâlnite, cum ar fi defecțiunile minore la toaleta și distribuitorul de apă, au fost rezolvate pe parcurs. Inginerii care monitorizează sistemul de eliminare a CO2 sau testează comportamentul navei în condiții de avarie construiesc argumentul că acest vehicul este suficient de sigur pentru a transporta oameni până la suprafața Lunii. Evaluarea generală a lui Barber a fost că „Orion pare să fi funcționat destul de bine – în special sistemele de propulsie, care sunt esențiale.”
NASA a pus accent pe rezultatele științifice, echipajul realizând observații ample în timpul survolului lunar, identificând aproximativ 35 de formațiuni geologice în timp real. De asemenea, au observat variații de culoare care pot indica compoziția minerală și o eclipsă de Soare văzută din spațiu, descrisă de pilotul Victor Glover ca fiind „ireală”. O imagine remarcabilă a fost a bazinului Orientale, un crater de aproximativ 960 km, observat complet de ochiul uman pentru prima dată.
Momentul emoționant al misiunii
Cel mai emoționant moment nu a venit de la instrumente, ci de la echipaj. După ce au depășit recordul de distanță stabilit de echipajul Apollo 13 în 1970, Jeremy Hansen a transmis un mesaj către centrul de control: „Am pierdut pe cineva drag. Numele ei era Carroll și am vrea să numim acest crater Carroll.” Au urmat 45 de secunde de tăcere, iar comandantul Reid Wiseman a izbucnit în lacrimi, echipajul îmbrățișându-se. Pe Pământ, fiicele sale priveau momentul din Houston.
Această experiență subliniază importanța emoției în programele spațiale, deoarece acestea care nu generează emoții reale nu rezistă. Programul Apollo a rămas în memorie nu doar pentru inginerie, ci și pentru curajul și ambiția umană pe care le-a simbolizat.
