China și provocările energetice mondiale
Strategia pe termen lung a Chinei de diversificare a surselor de energie și de constituire a stocurilor o ajută să facă față perturbărilor cauzate de războiul din Iran, deși unele sectoare se confruntă în continuare cu dificultăți majore. Conflictul declanșat de Israel și Statele Unite împotriva Iranului a blocat aproape toate transporturile din zona Golfului de șase săptămâni, iar acordul de încetare a focului, încheiat cu dificultate, are șanse extrem de mici să ducă la o redresare imediată.
Cu toate acestea, prioritatea acordată de Beijing securității energetice a făcut ca acesta să fie bine pregătit pentru astfel de șocuri. China este un importator net de petrol, iar anul trecut peste jumătate din țițeiul transportat pe mare a provenit din Orientul Mijlociu, conform firmei de analiză Kpler. O „preocupare generală cu privire la situația geopolitică” din ultimii ani i-a determinat pe liderii chinezi să asigure construirea de depozite suficiente și constituirea de rezerve strategice, a declarat Muyu Xu, analist senior în domeniul petrolului la Kpler. Aceste eforturi înseamnă că Beijingul se află acum într-o poziție mult mai bună decât mai mulți dintre vecinii săi asiatici, precum Japonia și Filipine.
În ciuda acestei pregătiri, Beijingul nu s-a „grăbit” să inițieze eliberări din rezervele sale strategice substanțiale. Xu a explicat că „impactul poate fi atenuat” datorită eforturilor depuse de China de zeci de ani pentru a-și reduce dependența tradițională de cărbune și combustibili fosili, care încep să dea roade. Eforturile pe scară largă de tranziție către energia regenerabilă înseamnă că „Beijingul se află într-o poziție relativ favorabilă” pentru a face față situației actuale, a declarat Lauri Myllyvirta, cofondator al Centrului de Cercetare pentru Energie și Aer Curat.
Capacitatea eoliană, solară și nucleară a fost extinsă în provinciile costiere populate ale Chinei, în timp ce infrastructura îmbunătățită a rețelei electrice transportă energie electrică către acestea din interiorul țării. „Altfel, ar fi nevoie de mult mai multe importuri de petrol și gaze pentru a alimenta aceste provincii”, a spus Myllyvirta. Deși dependențele încă există, inclusiv în vastul sector manufacturier, energia regenerabilă „ajută foarte mult la marjă”, a adăugat el.
Li Shuo, directorul China Climate Hub din cadrul Asia Society, a declarat că actuala criză energetică „justifică strategia de lungă durată a Chinei, bazată pe «toate opțiunile»”. Președintele Xi Jinping încearcă să valorifice și mai mult dezvoltarea surselor regenerabile pe măsură ce tensiunile geopolitice se intensifică. Postul public de televiziune CCTV a difuzat un reportaj în care Xi a fost citat cerând accelerarea construirii unui „nou sistem energetic” pentru a proteja securitatea energetică, deși nu a menționat războiul din Orientul Mijlociu.
Riscurile și provocările economice
Pentru Beijing, „riscul mai grav” nu îl reprezintă șocurile energetice imediate, ci o potențială recesiune economică globală cauzată de conflict. Unele sectoare vor resimți inevitabil efectele negative, ceea ce va ridica noi obstacole pentru liderii care se străduiesc să relanseze activitatea economică stagnantă. Printre acestea se numără rafinăriile de petrol de mici dimensiuni, care au beneficiat de accesul la țițeiul iranian și venezuelean supus sancțiunilor, achiziționat la preț redus. Pierderea țițeiului iranian ar putea fi un semnal de alarmă pentru multe dintre aceste operațiuni, concentrate în principal în provincia estică Shandong, deja afectate de intervenția militară a Washingtonului în Venezuela.
Beijingul are probabil „sentimente mixte” în legătură cu acest lucru. Pe de o parte, rafinăriile de tip „ceainic” reprezintă aproximativ o cincime din capacitatea de rafinare a Chinei, oferind locuri de muncă substanțiale. Cu toate acestea, standardele lor de mediu laxe, generarea de venituri fiscale mai puțin previzibile și concurența cu giganții de stat înseamnă că închiderea lor „nu este o veste în totalitate proastă pentru China”. Producția de cipuri, considerată o prioritate strategică, este un alt sector care ar putea întâmpina provocări pe măsură ce Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă.
Industria chimică ar putea, de asemenea, să se confrunte cu „o presiune semnificativă” din cauza perturbării. La nivel național însă, impactul poate fi atenuat. Deși economia nu va fi ferită de creșterea prețurilor și de încetinirea activității economice, părțile interesate iau deja măsuri preventive în cazul în care această perturbare se va prelungi.
