Tradiții și înțelesuri ale Sâmbetei Mari în Săptămâna Sfintelor Pătimiri
Creștinii ortodocși marchează în Sâmbăta Mare ultima zi din Săptămâna Patimilor, zi în care este pomenită îngroparea trupească a lui Iisus Hristos și sunt făcute ultimele pregătiri pentru noaptea de Înviere. Aceasta este o zi de reculegere și rugăciune, dar și momentul în care gospodăriile intră în febra pregătirilor finale pentru Paște.
Din punct de vedere religios, Sâmbăta Mare amintește de ziua în care trupul Mântuitorului a fost pus în mormânt. Seara, credincioșii merg la biserică pentru a participa la slujba de Înviere. La miezul nopții, preotul cheamă oamenii să primească Lumina, iar lumânările aprinse sunt duse apoi în case, ca semn al biruinței vieții asupra morții.
În multe zone din țară, se păstrează obiceiul ca, după slujba de Înviere, oamenii să meargă la cimitir și să aprindă lumânări la mormintele rudelor, în semn de pomenire și de vestire a Învierii Domnului.
În tradiția populară, Sâmbăta Mare este și ziua ultimelor pregătiri pentru masa de Paște. Dacă nu au făcut-o în Joia Mare, gospodinele vopsesc ouăle, pregătesc drobul, friptura de miel, cozonacii și pasca. Tot în această zi se face curățenie în casă și se pregătesc hainele curate pentru slujba de Înviere.
Un alt obicei răspândit este pregătirea coșului cu bucate care urmează să fie dus la biserică pentru a fi sfințit. În el sunt așezate, de regulă, ouă roșii, cozonac, pască, vin și alte alimente pregătite pentru sărbătoare, alături de o lumânare aprinsă și, în unele locuri, de busuioc sau alte simboluri tradiționale.
În credința populară, Sâmbăta Mare este însoțită de mai multe superstiții și obiceiuri transmise din generație în generație. Se spune că în această zi nu este bine să dormi, iar dorințele rostite cu credință se pot împlini. De asemenea, hainele noi purtate în noaptea de Înviere simbolizează înnoirea și bucuria sărbătorii de Paște.
