Europa și provocările gazelor naturale: De ce criza persistă, chiar și fără lipsuri evidente?
Prețurile gazelor naturale în Europa au crescut din nou din cauza întreruperilor în lanțurile de aprovizionare cu gaz natural lichefiat (GNL), influențate de tensiunile din Orientul Mijlociu. Acest fenomen se manifestă în contextul în care Uniunea Europeană (UE) se află în faza finală a planului de eliminare treptată a gazelor rusești. Deși amploarea întreruperilor fizice este limitată comparativ cu pierderile de fluxuri din conductele rusești din 2021 și 2022, reacția prețurilor a fost disproporționat de mare.
Acest contrast relevă o schimbare în modul în care riscurile sunt transmise în sistemul european de gaze. Prin renunțarea la gazul rusesc, UE a redus expunerea la întreruperile fizice ale aprovizionării, dar a păstrat expunerea la șocurile de preț. Întreruperea aprovizionării cu gaz rusesc din 2021 și 2022 a evidențiat riscurile asociate dependenței de un singur furnizor și de o infrastructură de conducte inflexibilă.
Răspunsul UE, prezentat inițial în Planul REPowerEU și dezvoltat ulterior în foaia de parcurs pentru 2025, se bazează pe două direcții principale: reducerea cererii de gaze și diversificarea aprovizionării, în special prin orientarea către GNL. Această strategie a consolidat reziliența aprovizionării fizice cu gaze, dar a lăsat UE mai expusă la volatilitatea prețurilor pe piețele globale.
Importurile de gaze rusești au scăzut drastic după criza energetică din 2022, ponderea Rusiei în cererea de gaze a UE scăzând de la 39% în 2021 la 12% în 2023. În 2024, UE a importat încă aproximativ 52 de miliarde de metri cubi de gaze rusești, ceea ce reflectă atât amploarea transformării, cât și dificultatea de a elimina complet un furnizor atât de important. Drept urmare, cadrul pentru finalizarea eliminării treptate a devenit mai strict, cu o interdicție obligatorie, aplicată în etape, privind importurile de gaze rusești transportate prin conducte și de GNL până în noiembrie 2027.
Ghidul de punere în aplicare actualizat al Comisiei, emis după perturbările din Orientul Mijlociu din 2026, clarifică faptul că eliminarea treptată trebuie gestionată acum în condiții de ofertă limitată de GNL și de concurență intensificată pentru încărcături. Este important de menționat că mai puțin de 10% din aprovizionarea cu gaze a UE este legată de fluxurile care trec prin Strâmtoarea Ormuz; totuși, prețurile TTF au crescut la aproximativ 60 de euro/MWh, mai mult decât dublul nivelurilor dinaintea crizei. În contrast, criza energetică din Rusia a implicat pierderea a aproximativ 45% din consumul UE, dar prețurile medii între 1 octombrie 2021 și 31 octombrie 2023 au fost de aproximativ 90€/MWh, aproximativ triplu față de nivelurile pre-criză. Această diferență sugerează că reacțiile prețurilor nu sunt proporționale cu amploarea perturbării fizice.
Perspectivele pentru independența energetică a UE
Rămâne de văzut dacă criza din Orientul Mijlociu va fi la fel de extremă sau de lungă ca criza energetică din Rusia, dar această comparație sugerează că, pe o piață globală a GNL, riscurile de aprovizionare relativ modeste pot produce efecte semnificative asupra prețurilor, chiar și atunci când oferta agregată rămâne suficientă. Diversificarea a redus dependența bilaterală și riscurile de perturbări fizice acute, fără a elimina expunerea la riscurile de preț.
UE emite norme simplificate privind gazele înaintea interdicției ruse. Orientările Comisiei din martie 2026 privind punerea în aplicare a REPowerEU reflectă această schimbare, recomandând statelor membre să reducă barierele administrative pentru importurile de GNL din afara Rusiei și să accelereze procedurile de autorizare pentru a evita agravarea presiunilor asupra prețurilor într-o perioadă de ofertă limitată.
Acest document recunoaște că închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz a creat deficite semnificative pe piața mondială a GNL și o concurență intensă pentru încărcături. Aceste ajustări nu schimbă direcția eliminării treptate a gazelor rusești, ci arată că, chiar și într-un sistem mai diversificat, perturbările continuă să se resimtă prin prețuri, în loc de deficite fizice.
Momentul actual al perturbării este, de asemenea, relevant. UE intră în sezonul anual de umplere a depozitelor, iar nivelurile de stocare se află la minimele ultimilor cinci ani, operatorii fiind obligați să atingă 90% din capacitate înainte de venirea iernii. Aceste obligații cresc cererea de încărcături spot (transport la cerere) și consolidează poziția de negociere a furnizorilor globali. Deși nu implică un risc de deficit fizic, este probabil să amplifice efectele asupra prețurilor.
Recent, legislatorii UE au aprobat acordul comercial UE-SUA Turnberry, atașând totuși o serie de condiții, după ce anterior îl consideraseră „dezechilibrat”. Poziția slabă de negociere a UE este evidentă în contextul acordului comercial obligatoriu de a achiziționa energie din SUA în valoare de 750 de miliarde de dolari până în 2028.
Datorită vulnerabilității aprovizionării cu energie din Orientul Mijlociu la întreruperi, UE depinde din ce în ce mai mult de SUA, care la rândul ei folosește această poziție pentru a obține condiții comerciale mai favorabile în alte sectoare. SUA a insistat, de asemenea, pentru modificarea Regulamentului UE privind metanul și a Directivei privind diligența necesară în materie de sustenabilitate corporativă, argumentând că costurile de conformare vor afecta competitivitatea exporturilor.
Acest lucru exercită presiune asupra UE pentru a-și concilia obiectivele de mediu și sociale cu prețul și securitatea aprovizionării sale cu energie. Eliminarea treptată a gazului rusesc a modificat mai degrabă forma și nu existența vulnerabilității în sistemul european de gaze. Deși expunerea față de un singur furnizor a fost redusă și reziliența aprovizionării fizice s-a îmbunătățit, dependența de piețele globale de GNL a lăsat UE expusă la o ofertă concentrată, întreruperi de transport și speculații de piață.
Întrebarea centrală nu mai este doar cum să înlocuim gazul rusesc, ci cum un sistem organizat din ce în ce mai mult în jurul piețelor globale de GNL transmite șocurile către prețurile europene și, prin acestea, către competitivitatea industrială, inflație și economia în ansamblu. În centrul planului REPowerEU inițial se afla misiunea pe termen lung de a transforma sistemul energetic al Europei într-unul bazat pe surse regenerabile locale, curate, competitive și sigure. Patru ani mai târziu, criza energetică din Orientul Mijlociu din 2026 nu a făcut decât să întărească argumentele în favoarea legitimității și urgenței acestei căi.
