Trump, „gata să încheie conflictul fără a reactiva Strâmtoarea Ormuz”
Președintele american Donald Trump le-a comunicat consilierilor săi că este dispus să pună capăt campaniei militare a SUA împotriva Iranului, chiar dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne în mare parte închisă, conform unor oficiali ai administrației. Această decizie ar putea prelungi controlul ferm al Teheranului asupra acestei căi navigabile și ar amâna o operațiune complexă de redeschidere a acesteia.
În ultimele zile, Trump și consilierii săi au ajuns la concluzia că o misiune de redeschidere a acestui punct strategic ar extinde conflictul dincolo de termenul estimat de patru până la șase săptămâni. Președintele a decis că SUA ar trebui să-și atingă obiectivele principale de a paraliza marina iraniană și stocurile sale de rachete, reducând în același timp ostilitățile actuale și exercitând presiuni diplomatice asupra Teheranului pentru a relua fluxul liber al comerțului. Dacă aceste eforturi vor eșua, Washingtonul va pune presiune pe aliații din Europa și din Golf pentru a prelua inițiativa în redeschiderea strâmtorii.
Exporturile de petrol ale Iranului au continuat să crească, înregistrând aproximativ 1,8 milioane de barili pe zi în prima lună de război, cu aproape 8% mai mult decât media zilnică din 2025, ceea ce reprezintă venituri suplimentare de sute de milioane de dolari pentru Teheran. În contrast, traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz s-a prăbușit, media navelor tranzitând zilnic scăzând de la aproximativ 135 la doar șase nave pe zi.
Strâmtoarea Ormuz este o rută energetică crucială, prin care circulă aproximativ o cincime din comerțul global cu petrol și gaze naturale. Perturbarea traficului a afectat exporturile altor producători din Golf și a amplificat tensiunile pe piețele energetice. În timp ce multe nave comerciale rămân blocate din cauza riscurilor militare, exporturile iraniene continuă să circule, în mare parte către China, principalul cumpărător al petrolului iranian.
Analiștii avertizează că blocajul din Ormuz a dus la una dintre cele mai mari crize energetice globale din ultimele decenii, oferind Iranului o pârghie strategică asupra piețelor energetice. Deși infrastructura militară iraniană a fost afectată de atacurile americane și israeliene, controlul asupra traficului maritim prin Ormuz permite Teheranului să influențeze fluxurile energetice globale.
În altă parte, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că nu dorește să stabilească un calendar pentru încheierea războiului cu Iranul, subliniind că conflictul „a depășit cu siguranță jumătatea” și că Republica Islamică Iran se va prăbuși din interior. Netanyahu a afirmat că a atins mai mult de jumătate dintre obiectivele sale de război, fără a oferi un calendar precis.
El a prezentat problema iraniană ca pe o provocare decisivă pentru securitatea globală, menționând că lipsa unei acțiuni decisive ar putea încuraja Iranul. Netanyahu a lăudat leadershipul lui Trump, afirmând că acesta a demonstrat o tărie de caracter uimitoare pe parcursul conflictului.
În paralel, Iranul analizează introducerea unui sistem de taxe pentru navele care tranzitează zona, ceea ce ar consolida controlul asupra acestei rute maritime vitale. Analizând impactul continuării războiului asupra traficului, experții avertizează că prețurile energiei ar putea crește și mai mult, afectând costurile combustibililor și prețurile bunurilor la nivel global.
Prețul petrolului Brent a crescut semnificativ de la începutul conflictului, ajungând la circa 111 dolari pe baril, în contextul temerilor legate de o criză majoră de aprovizionare. Dreptul maritim internațional prevede libertatea de tranzit prin strâmtori esențiale pentru navigația globală, însă nici Iranul, nici Statele Unite nu au ratificat Convenția ONU privind Dreptul Mării, complicând aplicarea acestor reguli în actualul conflict.
