Impactul sosirii a 17.000 de soldați americani în Orientul Mijlociu
Dacă președintele Trump va da undă verde, SUA ar putea desfășura în curând peste 17.000 de soldați terestri la porțile Iranului. Aceasta este o cifră considerabil mai mică decât cea necesară pentru o invazie pe scară largă, dar trupele ar putea ocupa teritorii strategice, asigura stocurile de uraniu ale Teheranului sau cuceri insule. Pentagonul ia în considerare trimiterea a încă 10.000 de soldați de infanterie în Orientul Mijlociu, în timp ce Trump analizează posibilitatea unor negocieri de pace cu Iranul. Aceste trupe s-ar alătura celor aproximativ 5.000 de pușcași marini și 2.000 de parașutiști din Divizia 82 Aeropurtată care au primit deja ordin de deplasare în regiune. Trupele suplimentare ar include probabil infanterie, vehicule blindate și sprijin logistic.
Acest contingent este mult mai mic decât cele 150.000 de trupe desfășurate de SUA în martie 2003 pentru a invada Irakul, care este o țară mai mică atât geografic, cât și din punct de vedere al populației, comparativ cu Iranul.
Declarații oficiale
Oficiali americani actuali și foști au declarat că Trump nu a ordonat desfășurarea trupelor terestre în Iran. Secretarul de stat Marco Rubio a menționat că nu crede că va fi necesar să se trimită trupe. „Suntem în avans față de program în ceea ce privește majoritatea obiectivelor și le putem atinge fără trupe terestre”, a spus Rubio. Totuși, el a adăugat că Trump „trebuie să fie pregătit pentru multiple situații de urgență”.
Trump și-a exprimat speranța de a rezolva conflictul prin diplomație, cerând Iranului să accepte cerințe dure, precum predarea stocului de uraniu îmbogățit și demontarea instalațiilor nucleare. Iranul a respins aceste propuneri, considerând că închiderea strâmtorii Hormuz va exercita presiune asupra SUA pentru a face compromisuri.
Posibile misiuni și provocări
Dacă Trump ordonă desfășurarea, trupele ar putea ocupa locații strategice, cum ar fi insulele de pe coasta de sud a Iranului sau porțiuni ale litoralului. Acestea ar putea controla 440 de kg de uraniu îmbogățit, pe care Iranul le-ar putea folosi pentru a construi arme nucleare.
Forțele americane ar putea viza insulele din jurul „cotului” Strâmtorii Hormuz, inclusiv Abu Musa și Tunbul Mare, facilitând redeschiderea căii de trecere și protejarea navelor împotriva atacurilor iraniene. Totuși, ajungerea în aceste zone ar fi complexă, cu riscuri semnificative, inclusiv rachete antinavale și atacuri cu drone.
O bătălie pentru un cap de pod lângă Bandar Abbas sau pentru Insula Kharg ar putea provoca pierderi semnificative de vieți omenești în rândul americanilor. Viceamiralul în rezervă John Miller a declarat că o forță de 17.000 de soldați nu ar fi suficientă pentru a menține controlul pe termen lung asupra unei locații, în special sub focul regimului iranian.
Comparativ cu invazia Irakului
În timpul invaziei Irakului din 2003, au fost desfășurate două divizii ale Armatei și Marinei SUA, fiecare având între 15.000 și 20.000 de soldați, plus o coaliție internațională. În contrast, forțele americane care încearcă să-și mențină pozițiile în Iran ar necesita sprijin din partea serviciilor de informații, logistică și capacitatea de evacuare a victimelor.
Generalul în rezervă Joseph Votel a subliniat că securizarea stocurilor de uraniu ar putea fi fezabilă cu ajutorul forțelor de operațiuni speciale, dar ar fi o misiune extrem de complexă. Se estimează că o mare parte din material este îngropată sub dărâmăturile instalațiilor bombardate în urma atacurilor aeriene efectuate de Trump.
Operațiune de scurtă durată
Operațiunea ar putea dura de la câteva zile la o săptămână, necesitând trupe de luptă pentru securizarea perimetrelor, ingineri pentru excavarea dărâmăturilor și forțe de operațiuni speciale. Votel a menționat că nu ar fi o „operațiune de tipul «intrăm și ieșim repede»”.
Chiar dacă trupele terestre nu vor intra niciodată în Iran, amenințarea de a le desfășura ar putea servi ca pârghie strategică, demonstrând că președintele are opțiuni militar.
