Consecințele economice globale pe termen lung ale conflictului din Orientul Mijlociu
Peste 40 de obiective de infrastructură energetică din nouă țări din Orientul Mijlociu au suferit daune „grave sau foarte grave” ca urmare a acțiunilor militare, a declarat Fatih Birol, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE). Va fi nevoie de timp pentru a restabili funcționarea zăcămintelor, a rafinăriilor de petrol și a uzinelor de gaze, precum și a conductelor, ceea ce va duce la întreruperi în lanțurile globale de aprovizionare chiar și după încheierea conflictului.
Problema nu se limitează doar la resursele energetice. Birol a subliniat că „nu doar petrolul și gazul, ci și funcționarea unei serii de artere vitale ale economiei mondiale (comerțul cu produse petrochimice, îngrășăminte, sulf și heliu) a fost complet întreruptă, ceea ce va avea consecințe grave pentru economia mondială.”
Regiunea Golfului Persic exportă aproximativ 20% din livrările mondiale de petrol și gaz natural lichefiat (GNL) și este unul dintre cei mai mari furnizori de îngrășăminte, exportând aproximativ 50% din volumul mondial de uree. Oprirea exporturilor de îngrășăminte din Orientul Mijlociu amenință lumea cu un șoc alimentar.
În ceea ce privește resursele energetice, disponibilitatea AIE de a introduce pe piață 400 de milioane de barili de petrol este doar o soluție temporară. Birol a afirmat că, chiar dacă țările OPEC vor decide să crească volumul de materii prime din rezervele strategice, „singura soluție reală la problema întreruperilor în aprovizionarea cu combustibil” este reluarea navigației prin Strâmtoarea Ormuz.
Datorită dependenței sale puternice de petrolul și gazul din Orientul Mijlociu, Asia va avea cel mai mult de suferit. Țările în dezvoltare din Asia achiziționează patru cincimi din gazul natural lichefiat (GNL) furnizat de Qatar, ale cărui exporturi s-au oprit complet. Cea mai mare instalație de lichefiere a gazului din lume a fost una dintre țintele atacurilor iraniene, iar daunele ar putea necesita reparații pe o perioadă de 3-5 ani.
Perspectivele participanților la piață cu privire la durata conflictului cu Iranul au devenit mult mai pesimiste. Investitorii au trecut de la previziuni privind o soluționare „în câteva săptămâni” la previziuni „în câteva luni.”
