Explorarea Paradoxului Conflictelor Contemporane: Impactul Războiului lui Trump în Iran depășește deja Cheltuielile Inițiale ale Invaziei lui Bush în Irak
Președintele Donald Trump a petrecut două decenii criticând războiul din Irak, numindu-l o greșeală catastrofală. În 2003, Trump, în calitate de dezvoltator imobiliar, a catalogat invazia drept o gafă. În campania sa din 2016, l-a criticat constant pe fostul președinte George W. Bush, referindu-se la război ca la „un dezastru pentru această țară” și „una dintre cele mai proaste decizii luate vreodată”.
Ca președinte, Trump a promis că va pune capăt războaielor nesfârșite din Orientul Mijlociu și că nu va începe altele noi. Cu toate acestea, la doar trei săptămâni de la începerea campaniei americane în Iran, el a cerut mai mulți bani în avans decât a solicitat Bush pentru invazia Irakului, care a fost estimată la un coșmar de 2 până la 3 trilioane de dolari.
Pentagonul a solicitat 200 de miliarde de dolari pentru a continua Operațiunea Epic Fury, o sumă cu aproximativ 67 de miliarde de dolari mai mare decât cererea lui Bush de 74,7 miliarde de dolari, ajustată pentru inflație, care ar valorează astăzi aproximativ 133 de miliarde de dolari. Cererea lui Trump, destinată unei campanii aeriene fără desfășurarea de trupe terestre, depășește deja cheltuielile inițiale ale lui Bush.
Paradoxul războiului modern
Deși Statele Unite au evitat costurile masive legate de hrănirea și găzduirea a mii de soldați, așa cum s-a întâmplat în Irak, acestea au înlocuit aceste cheltuieli cu costurile și mai mari ale războiului de înaltă tehnologie. Cererea lui Bush a finanțat aproximativ cinci luni de operațiuni terestre, implicând peste 150.000 de soldați. Congresul a aprobat 79 de miliarde de dolari pe 12 aprilie 2003, iar până în septembrie, Bush a solicitat încă 87 de miliarde de dolari.
Cererea lui Trump de 200 de miliarde de dolari răspunde unor nevoi diferite. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a menționat că banii vor finanța operațiuni deja efectuate, posibile operațiuni viitoare și, esențial, reaprovizionarea cu muniții. SUA desfășoară o campanie aeriană și navală extrem de intensă, care a consumat stocurile de arme ghidate de precizie într-un timp record.
Până în a patra zi a Operațiunii Epic Fury, Armata americană a obținut dominația aeriană, dar a trecut la muniții mai ieftine, cum ar fi JDAM-uri și muniții cu fragmentație, ceea ce a dus la o scădere a cheltuielilor zilnice. Costurile totale ale războiului au ajuns la 16,5 miliarde de dolari până în ziua a 12-a, înregistrând o creștere cu 46% față de ziua a șasea.
Diferențe structurale
O diferență structurală semnificativă rămâne domeniul de aplicare. Invazia Irakului a fost o acțiune terestră la scară largă, în timp ce Operațiunea Epic Fury este o campanie aeriană și navală fără desfășurarea de forțe terestre și fără un plan de stabilizare. Un studiu RAND a estimat că o invazie terestră a Iranului ar necesita între 500.000 și 1.000.000 de soldați – forțe pe care SUA nu le deține și pe care nu le-ar putea susține politic.
Geografia Iranului este mult mai dificilă decât cea a Irakului. Cu o suprafață de 1,65 milioane de kilometri pătrați, Iranul este de aproximativ patru ori mai mare decât Irak și are o populație de aproximativ 90 de milioane de locuitori. Armata iraniană, clasată pe locul 16 la nivel global, dispune de instalații subterane, sisteme avansate de apărare aeriană și o rețea de intermediari extinsă.
Solicitarea lui Trump de 200 de miliarde de dolari depășește deja cheltuielile anuale ale lui Bush în perioada de vârf a atacurilor din Irak, cu 170.000 de soldați desfășurați. Această campanie aeriană necesită o infrastructură și o logistică diferite față de o ocupație terestră, dar costurile inițiale sunt mai mari.
Oficialii Casei Albe au oferit explicații variate pentru această campanie. Primele declarații s-au concentrat pe distrugerea capacităților nucleare și de rachete ale Iranului, dar în scurt timp, obiectivele au evoluat pentru a include atacuri asupra infrastructurii petroliere iraniene. Hegseth a explicat că cea mai mare parte a celor 200 de miliarde de dolari nu reprezintă costul războiului, ci costul construirii capacității militare americane.
Mulți istorici și experți militari consideră că ambiguitatea din jurul obiectivelor reflectă primele săptămâni ale războiului din Irak, când misiunile declarate s-au schimbat constant, de la eliminarea armelor de distrugere în masă la schimbarea de regim și apoi la stabilizare și reconstrucție.
