Revivirea temerilor istorice în Europa: Teheranul, epicentrul unei posibile crize a migrației
Cu cât războiul din Iran continuă mai mult, cu atât oficialii europeni se tem că va declanșa o nouă criză a refugiaților. Această teamă alimentează planificarea anxioasă a scenariilor și diplomația ascunsă cu privire la modul de prevenire a unui nou val de migrație care să destabilizeze Europa. Planificarea include consultări între oficiali din Uniunea Europeană și Turcia, care acum un deceniu era o arteră principală pentru mai mult de un milion de migranți care ajungeau pe continent pe mare.
Discuțiile s-au intensificat după o convorbire telefonică la două zile după începerea războiului. Hakan Fidan, ministrul turc de Externe, l-a asigurat pe Magnus Brunner, comisarul pentru migrație al Uniunii Europene, că Turcia depune eforturi pentru a evita o repetare a situației. Fidan a afirmat că oficialii au întărit granița turcă cu Iranul și vor colabora cu Europa pentru a bloca orice nou val de refugiați. Dacă atacul americano-israelian își menține o direcție restrânsă, consecințele ar putea fi ținute sub control, conform concluziilor lui Brunner și Fidan. Totuși, dacă atacurile s-ar extinde și Iranul ar deveni instabil, oamenii ar putea încerca să fugă.
Anxietatea cu privire la o posibilă nouă criză migratorie se alătură unei liste tot mai mari de consecințe globale ale războiului din Iran. În întreaga lume, liderii și cetățenii se confruntă cu creșterea costurilor combustibililor, avertismentele privind o recesiune și blocajele fluxurilor comerciale. În Europa, aceste consecințe sunt agravate de temerile unei reacții populiste la un nou val de refugiați, care a stimulat partidele de extremă dreaptă anti-imigrație în ultimul deceniu.
Conversația dintre Brunner și Fidan din 2 martie a fost o discuție preliminară, fără măsuri concrete pentru a se pregăti pentru o potențială creștere a migrației. La mai bine de două săptămâni de la începutul războiului, nu au existat semne că iranienii sau afganii care locuiesc în Iran s-ar aduna la granița dintre Iran și Turcia pentru a fugi. Mișcările masive de refugiați pot atinge un punct culminant în ani. După izbucnirea războiului civil din Siria în 2011, a durat aproape patru ani până când migrația siriană către Europa a atins niveluri de criză. Însă, pe măsură ce războiul persistă, tot mai mulți oficiali europeni își exprimă îngrijorările.
Îngrijorările s-au intensificat după luptele între Israel și Hezbollah, ceea ce a dus la strămutări în masă din sudul Libanului. Friedrich Merz, cancelarul Germaniei, a declarat că nu dorește un scenariu similar cu cel din Siria, subliniind interesul puternic de a evita noi afluxuri de refugiați din regiune. Ursula von der Leyen, președinta executivului Uniunii Europene, a trimis o scrisoare liderilor celor 27 de state membre ale blocului, menționând strămutarea internă a milioane de oameni, în special în Iran și Liban, și subliniind că viitorul acestora rămâne neclar.
Oficialii europeni sunt marcați de reacția politică adusă de valurile de refugiați din țări precum Siria și Afganistan, atingând un vârf între 2014 și 2016. De atunci, Europa a înăsprit granițele și a convins țările de tranzit, precum Turcia, să acționeze ca polițiști de frontieră ai continentului. Acțiunile au fost insuficiente pentru a preveni ascensiunea partidelor de extremă dreapta anti-imigrație, cum ar fi Alternativa pentru Germania, care se află acum în sondaje la egalitate cu partidul lui Merz.
Fluxul de sosiri de migranți în Germania și Europa a scăzut brusc în 2017 și a continuat să scadă. Agenția pentru frontiere a Uniunii Europene, Frontex, a raportat o scădere cu un sfert a trecerilor neautorizate ale frontierei în 2025. În timpul crizei de acum un deceniu, europenii au acuzat Turcia că a închis ochii la traficul de persoane între Turcia și Grecia. Acum, liderii europeni par dornici să prevină un astfel de rezultat.
Ministrul de Interne al Turciei, Mustafa Ciftci, a declarat că guvernul său a pregătit trei planuri de contingență pentru a face față potențialelor fluxuri de migrație cauzate de război. Acestea includ înființarea de „zone tampon” la frontieră pentru a găzdui refugiații și, în cazul unui număr mare, permiterea refugiaților să treacă granița și să caute adăpost în Turcia. El a menționat că Turcia ar putea găzdui inițial până la 90.000 de persoane în tabere de corturi și alte cazări temporare. Turcia, datorită proximității sale față de conflictele din Orientul Mijlociu și Asia, găzduiește una dintre cele mai mari populații de refugiați din lume. Numărul refugiaților sirieni înregistrați în Turcia a scăzut la 2,3 milioane, de la vârful de 3,7 milioane din 2022, conform agenției ONU pentru refugiați, UNHCR. Prezența acestor refugiați este o problemă politică sensibilă pentru guvern, care a intensificat măsurile de-a lungul frontierelor sale pentru a împiedica intrarea refugiaților.
