Provocările războiului din Orientul Mijlociu: Reforma migrației în UE sub presiunea unei posibile crize de refugiați
Uniunea Europeană se pregătește pentru un val de refugiați care fug de războiul din Iran, conform declarațiilor a patru miniștri naționali ai migrației. Aceștia speră că normele la care au lucrat timp de un deceniu vor face față provocărilor. În 2015, peste un milion de persoane au solicitat azil în Europa, multe dintre ele fugind de războiul civil din Siria. Eforturile Europei de a răspunde acestei situații au scos la iveală diviziuni profunde în cadrul blocului comunitar. În urma acestor evenimente, UE a petrecut ani de zile în negocieri dure pentru reformarea politicii sale de migrație, permițând dispersarea mai uniformă a migranților între țări și accelerarea deportărilor solicitanților de azil respinși.
Cu doar câteva săptămâni înainte de intrarea în vigoare a acestor reguli, escaladarea violenței în Orientul Mijlociu a ridicat posibilitatea unui test de rezistență prematur, arată Politico. „UE nu poate ignora posibilitatea unei noi crize a refugiaților”, a declarat Nicholas Ioannides, viceministrul cipriot al Migrației. Cipru, care deține în prezent președinția rotativă a UE, subliniază că o astfel de criză „ar putea pune la încercare eficacitatea noilor norme ale Uniunii, iar pentru acest lucru trebuie să fim pregătiți”.
Violențele din Orientul Mijlociu nu dau semne de încetinire, la două săptămâni de la începerea atacurilor americane și israeliene asupra Iranului, Teheranul lansând propriile atacuri în regiune, inclusiv asupra Emiratelor Arabe Unite și Bahrainului, iar Israelul declarând că își va extinde atacurile în Liban. Pe lângă sutele de persoane care și-au pierdut viața, sute de mii au fost forțate să-și părăsească locuințele. Directorul regional al OIM pentru Orientul Mijlociu, Othman Belbeisi, a declarat că Libanul se apropie acum de un milion de persoane strămutate.
În prezent, nu există semne că un număr mare de oameni ar fugi în Europa pentru a scăpa de violențe, conform agenției ONU pentru migrație (OIM). Totuși, într-o regiune afectată de mult timp de conflicte, există premisele pentru o strămutare pe scară largă, având în vedere că în Orientul Mijlociu existau aproximativ 19 milioane de persoane strămutate încă înainte de începerea războiului. Un raport redactat înainte de război de agenția UE pentru azil avertiza că, în Iran, „chiar și o destabilizare parțială ar putea genera mișcări de refugiați de o amploare fără precedent”.
„Vom vedea cum vor evolua lucrurile dacă politica pentru migrație a UE va fi din nou supusă presiunilor”, a declarat ministrul olandez al Migrației, Bart van den Brink, care și-a preluat funcția abia luna trecută. Țările din UE care găzduiesc cei mai mulți refugiați ucraineni sunt Germania, Polonia și Cehia. Van den Brink s-a arătat totuși optimist, afirmând că „a existat mult mai multă solidaritate și relaxare în relația dintre diferitele state membre” de când UE a convenit asupra pactului privind migrația.
Pactul, rezultatul unor negocieri de mai mulți ani între guvernele naționale, urmează să intre în vigoare pe 12 iunie și va introduce proceduri mai stricte pentru procesarea cererilor de azil la frontieră, măsuri speciale pentru situații de criză, precum și un mecanism de sprijinire a țărilor care primesc cel mai mare număr de migranți. Ioannides din Cipru a declarat că noile măsuri demonstrează că UE a „parcurs un drum lung de la 2015, când a izbucnit criza refugiaților”.
Dorința de a elabora noi reguli în materie de migrație a fost stimulată de evenimentele din 2015, când aproximativ un milion de persoane au solicitat azil în Europa, jumătate dintre acestea fugind din Siria. Răspunsul Europei a pus la încercare unitatea UE, țările criticând modul în care Grecia, care a primit marea majoritate a refugiaților, gestiona criza. Aceasta a dus la reinstituirea controalelor la frontieră pentru a împiedica refugiații să călătorească mai departe în interiorul blocului.
Comisia Europeană a intensificat colaborarea cu Turcia, care a acceptat să-i reprimească pe migranții sirieni care ajung ilegal în Grecia în schimbul sprijinului financiar și al relocării în Europa a refugiaților sirieni aflați în Turcia. Blocul comunitar a continuat să încheie acorduri privind migrația cu țări precum Tunisia, Egipt și Liban.
UE a avut nevoie de ani de zile pentru a ajunge la un acord care să concilieze pozițiile țărilor de frontieră, care cereau mai mult sprijin în gestionarea solicitanților de azil, și ale țărilor din interiorul continentului, care susțineau că prea multe persoane sosesc fără permisiune sau supraveghere. Pe măsură ce partidele de extremă dreapta, opuse migrației, au câștigat teren, partidele de centru din țările UE au adoptat o abordare mai dură. Declarația fostei cancelare germane Angela Merkel din 2015, potrivit căreia Europa va fi capabilă să gestioneze afluxul de refugiați — „Wir schaffen das” — este adesea invocată ca dovadă a greșelilor comise de Europa.
Spania, care a anunțat recent planuri de regularizare a 500.000 de migranți fără documente, părea să susțină abordarea lui Merkel la momentul respectiv. „În 2015, am reușit să facem față unui val important de refugiați veniți din Siria”, a declarat ministrul de interne Fernando Grande-Marlaska. „Așadar, dacă va fi necesar, nu va fi nicio problemă să primim refugiați veniți din Est.”
Alți miniștri, însă, au considerat anul 2015 ca pe un avertisment. „O nouă criză a refugiaților nu este o opțiune pentru noi”, a declarat ministrul suedez al Migrației, Johan Forssel. Forssel a susținut că „încă vedem consecințele a ceea ce s-a întâmplat acum 10 ani”.
Comisia a declarat că „status quo-ul nu este o opțiune” după afluxul din 2015, încercând să promoveze noi reguli în materie de migrație. Un acord privind noul pact a fost în cele din urmă găsit în 2023 și va fi aplicat începând din iunie. Reguli suplimentare care vor permite țărilor să rețină și să deporteze solicitanții de azil respinși într-o țară cu care persoana respectivă nu are legături sunt încă în curs de negociere.
„Reforma normelor a durat mult timp, deoarece UE a trebuit să umple un vid de încredere prin legislație”, a declarat Alberto Horst Neidhardt, șeful programului de migrație al Centrului de Politici Europene. „Astăzi, acea încredere rămâne foarte fragilă.” Noile norme, menite să promoveze solidaritatea, „ar fi o picătură în ocean dacă am asista la o deplasare în masă”, a spus Neidhardt, adăugând că dispozițiile de criză nu ar împiedica țările să recurgă la închiderea frontierelor în cazul unei migrații în masă către Europa.
El a subliniat că, fie că este vorba de „o preocupare sinceră față de situația umanitară din regiune”, fie de temeri legate de impactul acesteia asupra Europei, cea mai bună soluție pentru UE este să sprijine eforturile de stabilizare și asigurare a protecției în Orientul Mijlociu.
