Două specii crezute pierdute de secole, regăsite în inima unei păduri tropicale din Papua de Vest

Două specii crezute pierdute de secole, regăsite în inima unei păduri tropicale din Papua de Vest

Două specii de marsupiale considerate dispărute de aproximativ 6.000 de ani au fost redescoperite în pădurile tropicale izolate din Papua de Vest. Oamenii de știință au descris această descoperire drept „remarcabilă”. Cele două specii identificate sunt un oposum pigmeu cu un deget neobișnuit de lung pe fiecare mână și un planor arboricol cu coadă inelată, despre care se credea că au dispărut în urmă cu milenii. Această descoperire a fost realizată după ani de analiză a fosilelor, fotografiilor rare și mărturiilor comunităților locale.

Opozitul pigmeu, un marsupial cu dungi, cântărește aproximativ 200 de grame și se distinge prin faptul că al patrulea deget de pe fiecare mână este de două ori mai lung decât celelalte. Aceasta caracteristică îi permite să scoată larvele insectelor din lemn, care constituie principala sa sursă de hrană. Cea de-a doua specie, planorul arboricol cu coadă inelată, trăiește în scorburile copacilor înalți, similar cu ruda sa australiană, greater glider.

Descoperirea acestor specii este considerată un exemplu rar de „taxon Lazarus”, termen folosit pentru speciile care reapar după ce au fost considerate dispărute. Oamenii de știință au publicat concluziile lor în revista Records of the Australian Museum, subliniind că identificarea a două astfel de specii este extrem de rară.

Pentru a ajunge la aceste descoperiri, cercetătorii au reconstituit un adevărat puzzle, analizând fosile vechi și fotografii rare, precum și specimene din colecții muzeale. Au efectuat expediții în zone izolate din Noua Guinee și au colaborat cu bătrânii comunităților locale din clanurile Tambrauw și Maybrat, unele dintre ele intrând în contact cu lumea modernă abia în anii 1960. Această colaborare a fost esențială pentru identificarea speciilor.

Rikea Korain, o femeie din comunitatea Maybrat și coautoare a studiului, a subliniat importanța ajutorului comunităților locale. Flannery a explicat că planorul arboricol este considerat sacru de către aceștia, astfel că nu doar că nu îl vânează, dar nici nu îi rostesc numele.

Cu toate acestea, habitatul planorului arboricol este din ce în ce mai amenințat de exploatările forestiere din zonă. Această situație a determinat oamenii de știință și organizațiile pentru protecția faunei să încerce să obțină recunoașterea drepturilor comunităților locale asupra pădurilor, pentru a se asigura că exploatarea lemnului nu poate avea loc fără consimțământul lor.