Pregătirea americanilor și a aliaților pentru un conflict de lungă durată în Iran: Rolul surprinzător al Ucrainei în acest context
Dacă Israelul și SUA sperau că atacul lor asupra Iranului va forța țara să capituleze rapid, s-au înșelat. În ciuda morții liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, și a multor alte personalități importante, Iranul a reușit să continue să lanseze drone și rachete asupra țintelor din Orientul Mijlociu. Aceasta reprezintă o provocare pentru SUA și aliații săi, inclusiv Israelul și statele din Golf, cu riscul de a rămâne fără sisteme de apărare aeriană înainte ca Iranul să rămână fără proiectile aeriene.
SUA și aliații săi utilizează o serie de platforme de arme pentru a doborî rachetele și dronele inamice. Cele mai importante sunt interceptorii Thaad, sistemele Patriot și rachetele navale din familia SM, în timp ce Israelul utilizează și interceptori Arrow cu rază mai lungă de acțiune. Totuși, aprovizionarea cu aceste interceptori a fost supusă unei presiuni severe în ultimii ani, multe dintre acestea fiind furnizate Ucrainei, care se confruntă cu un atac aerian rus neîncetat. Alte sisteme au fost utilizate în Marea Roșie pentru a proteja transportul maritim împotriva atacurilor din partea rebelilor Houthi, aliniați cu Iranul, iar altele au fost staționate în Indo-Pacific pentru a apăra Coreea de Sud și Taiwan de posibile atacuri nord-coreene și chineze.
Stocurile americane de astfel de muniții sunt periculos de scăzute, iar producția a fost crescută abia recent. Se estimează că războiul de 12 zile pe care SUA și Israelul l-au purtat cu Iranul în iunie 2025 a consumat aproximativ un sfert din întregul stoc american de rachete Thaad. Când stocurile de asemenea muniții se diminuează în timpul unui război, trebuie să se ia decizii cu privire la țintele care trebuie protejate și cele care nu. Aceasta înseamnă, de obicei, concentrarea asupra apărării instalațiilor militare strategice, permițând lovirea unor zone civile, ceea ce se crede că a fost o alegere a Israelului în timpul războiului de 12 zile.
Acest moment se apropie din nou. De această dată, nu doar Israelul este în pericol, ci și alte șase țări din Orientul Mijlociu. Principala problemă se află în statele din Golf, care se află în raza de acțiune atât a rachetelor cu rază lungă de acțiune pe care Iranul le lansează asupra Israelului, cât și a proiectilelor cu rază mai scurtă. Aceste țări arabe pot fi lovite mai ușor de dronele explozive Shahed ale Iranului, care sunt mult mai ușor de lansat decât rachetele. Se estimează că Iranul are 80.000 de astfel de drone.
Ucraina, confruntată de ani de zile cu atacuri combinate, a dezvoltat sisteme complexe de apărare aeriană pe mai multe niveluri pentru a le contracara. Acest sistem eficient a menținut Ucraina în luptă, asigurând o utilizare judicioasă a rachetelor de interceptare. În schimb, statele din Golf se pare că folosesc rachete Patriot și alte rachete extrem de scumpe pentru a doborî totul, de la rachete balistice la drone de 20.000 de dolari. Sistemele de apărare antirachetă sunt proiectate să lanseze mai mulți interceptori la fiecare proiectil care se apropie, ceea ce înseamnă că stocurile lor se pot epuiza rapid.
Chiar dacă statele din Golf sunt cele mai expuse, situația nu este favorabilă nici pentru Israel sau forțele militare americane din regiune. Unele forțe americane se află în raza de acțiune a dronelor Shahed și a rachetelor cu rază scurtă de acțiune ale Iranului, iar altele se află în raza de acțiune a rachetelor cu rază lungă. Dimensiunea exactă a stocurilor de apărare antirachetă este clasificată, dar datele bugetare sugerează că forțele americane vor fi epuizate în câteva zile sau, cel mult, în câteva săptămâni. În acel moment, SUA vor trebui să înceapă să retragă stocurile de apărare antirachetă din restul lumii.
Potrivit mass-media sud-coreene, sunt deja în curs discuții privind retragerea sistemelor Thaad și Patriot din Coreea de Sud pentru a fi trimise în Orientul Mijlociu. Capacitatea de intervenție a armatei americane va fi grav afectată în întreaga lume, ceea ce ar putea invita la agresiune și la deschiderea unui al doilea front. Cealaltă parte a ecuației este reprezentată de capacitățile Iranului, care sunt oarecum necunoscute. Rachetele cu rază lungă de acțiune sunt tipul de muniție de care dispune cel mai puțin și sunt cele mai riscante de lansat.
SUA și aliații săi pot fi destul de încrezători că, în timp, vor degrada semnificativ capacitatea Iranului de a lansa aceste rachete. Este însă mai puțin sigur dacă acest lucru se va întâmpla suficient de repede înainte de o penurie critică de interceptori. Rachetele cu rază scurtă de acțiune și dronele Iranului reprezintă o altă problemă, deoarece pot fi lansate fără platforme de arme mari și vizibile, care constituie o țintă ușoară pentru atacurile aeriene ale SUA și aliaților săi. Dacă apărarea aeriană din Golf se deteriorează, există o serie de ținte extrem de dăunătoare pe care le pot lovi, de la bazele americane la infrastructura petrolieră și gazieră.
În concluzie, răspunsul la întrebarea cât de pregătite sunt SUA și aliații săi pentru un conflict prelungit pare să fie „nu foarte”. Chiar dacă rămâne fără rachete cu rază lungă de acțiune, Iranul poate continua atacurile cu drone pentru o perioadă foarte lungă de timp, provocând haos în întreaga regiune și determinând creșterea prețurilor la energie prin perturbarea producției și transportului maritim.
