Orașele de rachete ale Iranului: o slăbiciune strategică
Iranul a construit buncăre subterane timp de ani de zile pentru a-și proteja arsenalul vast de rachete, însă strategia pe care a mizat Teheranul pare să fi fost o mare greșeală. Avioanele și dronele militare americane și israeliene sunt pregătite să distrugă sistemele cu care iranienii lansează rachetele imediat ce aceștia încearcă să le scoată din bazele lor subterane. Aceasta a dus la o scădere a numărului lansărilor cu 86% în doar patru zile, conform datelor Comandamentului Central al Armatei SUA.
Imaginile din satelit au arătat rămășițele arse ale mai multor rachete și lansatoare iraniene distruse în apropiere de așa-numitele „orașe de rachete” ale Iranului. Unele dintre acestea au devenit complet inutilizabile în urma bombardamentelor americano-israeliene, care au vizat căile de acces către aceste baze subterane. Iranul a reușit să lanseze peste 500 de rachete împotriva Israelului, asupra bazelor militare americane din regiune și a altor ținte din Golful Persic, de la începutul conflictului până acum. Multe dintre aceste rachete au fost interceptate înainte de a-și atinge țintele.
Numărul lansărilor a scăzut treptat, ceea ce sugerează că bombardamentele americano-israeliene au degradat capacitatea Teheranului de a riposta. Amiralul Brad Cooper, cel mai important comandant american implicat în operațiunile din Orientul Mijlociu, a declarat: „Vânăm ultimele lansatoare de rachete balistice ale Iranului. Capacitatea Iranului de a ne lovi pe noi și pe partenerii noștri este în scădere.”
Vulnerabilitatea crucială a „orașelor de rachete”
Iranul a scos din buncăre o parte din arsenalul său înainte ca războiul să înceapă, însă SUA și Israelul au distrus deja sute de rachete, lansatoare și drone iraniene. Analiștii sugerează că multe dintre miile de rachete cu rază medie și scurtă de acțiune pe care Iranul le mai deține se află cel mai probabil în baze subterane pe care armata SUA și cea israeliană le monitorizează deja, ceea ce scoate în evidență o vulnerabilitate crucială a conceptului „orașelor de rachete”.
Conform lui Sam Lair, cercetător al Centrului pentru Studii de Neproliferare „Martin” din California, ceea ce era cândva mobil și dificil de găsit se află acum blocat în locații fixe și ușor de lovit. După distrugerea aproape tuturor sistemelor de apărare anti-aeriană ale Iranului, avioanele și dronele militare ale Statelor Unite și Israelului atacă aceste baze subterane de fiecare dată când detectează semne de mișcare.
Imaginile din satelit au arătat mai multe lansatoare mobile de rachete distruse într-un canion din apropiere de Shiraz, un oraș din sudul Iranului, înainte ca aceste lansatoare să poată fi folosite. De asemenea, Statele Unite și Israelul au bombardat și alte locații similare din apropiere de Isfahan, Kermanshah și Tabriz.
Strategia de atac și stocul de rachete
Decizia de a ataca ținte de la suprafață reflectă atât numărul mare de baze subterane pe care Iranul le deține, cât și stocul limitat de bombe distrugătoare de buncăre din arsenalul Statelor Unite. Colin David, fost specialist în rachete al armatei SUA, explică: „Aceste atacuri sunt lansate în valuri, distrugând două sau trei ținte în același timp. După mai multe valuri, bazele nu mai sunt eficiente din cauza pierderii structurilor de suprafață și a lansatoarelor.”
Deși Teheranul a construit câteva sisteme cu care poate lansa rachete din interiorul bazelor subterane, precum cea din Khormuj, iranienii au abandonat în mare parte această tactică din cauza dificultăților tehnice privind reutilizarea silozurilor.
Iranul continuă să atace din când în când cu drone și rachete, păstrând în rezervă o parte din cele mai puternice rachete cu rază lungă de acțiune, pe care ar urma să le folosească doar în cazul în care regimul de la Teheran va fi în pericol să se prăbușească. Incertitudinea legată de dimensiunea exactă a arsenalului de rachete al Iranului contribuie la menținerea unei percepții strategice favorabile pentru Teheran.
