Impactul crizei din Strâmtoarea Ormuz asupra Chinei
Creşterea tensiunilor în Orientul Mijlociu şi ameninţările asupra Strâmtorii Ormuz riscă să afecteze aprovizionarea globală cu ţiţei. Un efect al acestui scenariu ar putea fi accelerarea tranziţiei către energiile regenerabile în China, consolidând astfel abordarea sa asupra securităţii energetice. Escaladarea tensiunilor are loc după ce Teheranul a ameninţat că va închide această trecere maritimă strategică, prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul şi gazele naturale lichefiate (GNL) la nivel mondial, ca răspuns la atacurile lansate de Statele Unite şi Israel asupra Iranului.
China, al doilea cel mai mare consumator de energie din lume şi principal importator global de petrol, se confruntă cu o „vulnerabilitate structurală” derivată din „dependenţa puternică de combustibilii fosili importaţi”, conform declaraţiilor cercetătoarei Shen Xinyi de la Centrul de cercetare a energiei şi aerului curat, preluate de ziarul South China Morning Post. Deşi se preconizează un impact limitat pe termen scurt asupra aprovizionării de către China, incertitudinea geopolitică coincide cu finalizarea noului plan cincinal al Beijingului, care îşi reiterează intenţia de a promova o înlocuire „sigură, de încredere şi ordonată” a energiei fosile cu alternative curate.
Shen susţine că tensiunile actuale evidenţiază o „schimbare în conceptul de securitate energetică”, care trece de la concentrarea pe volumul aprovizionării la prioritizarea „rezilienţei sistemice prin electrificare şi extinderea energiei curate”. În acelaşi sens, analistul Chim Lee de la Economist Intelligence Unit a remarcat că tensiunile din Orientul Mijlociu „nu vor face decât să accentueze concentrarea Beijingului asupra securităţii energetice, mai ales pe măsură ce preţurile gazului explodează”, întărind „argumentul economic în favoarea energiilor regenerabile şi a vehiculelor electrice la nivel mondial”.
Incertitudinea a afectat şi alte materii prime, precum metanolul. Deşi China este cel mai mare producător mondial, aceasta are nevoie de „importuri considerabile” de metanol, conform presei locale. Rezervele portuare au scăzut la 1,47 milioane de tone, iar preţurile au crescut cu 7,4% într-o singură zi.
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, a îndemnat să „se asigure stabilitatea şi fluxul aprovizionării cu energie” în faţa ameninţărilor asupra Strâmtorii Ormuz, afirmând că Beijingul „va lua măsurile necesare pentru a-şi proteja propria securitate energetică”.
Strâmtoarea Ormuz, care leagă Golful Persic de Golful Oman şi de Oceanul Indian, este unul dintre principalele puncte de strangulare energetică din lume. Generalul de brigadă al Gardienilor Revoluţiei din Iran, Ebrahim Yabari, a afirmat că nu vor permite să treacă „nicio picătură de petrol” prin strâmtoare, adăugând că „vom da foc oricărei nave care încearcă să traverseze Strâmtoarea Ormuz”. Pe de altă parte, preşedintele american Donald Trump a anunţat că, „dacă va fi necesar”, marina americană va începe să escorteze petrolierele prin zonă.
China, care obţine o parte substanţială din ţiţeiul de care are nevoie din Orientul Mijlociu, şi-a diversificat în ultimii ani sursele de aprovizionare şi şi-a crescut producţia internă, deşi tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz rămâne un factor relevant pentru stabilitatea aprovizionărilor sale.
