Motivele surprinzătoare pentru recidiva infecțiilor urinare după terapie
În întreaga lume, peste 400 de milioane de oameni se confruntă anual cu infecții urinare, care pot reapărea chiar și după un tratament corect cu antibiotice. Recent, cercetători elvețieni și germani au dezvoltat un model uman de vezică urinară în laborator, care le permite studierea cauzelor infecțiilor recurente ale tractului urinar.
Cele mai multe dintre aceste infecții sunt cauzate de bacteria Escherichia coli uropatogenă (UPEC), care are capacitatea de a supraviețui în urină, de a adera la celulele vezicale și de a invada țesutul. Unele forme ale acestei bacterii pot rămâne latente în interiorul celulelor, ceea ce complică eliminarea lor.
Modelul dezvoltat reproduce structura și funcțiile esențiale ale vezicii urinare umane, permițând studierea interacțiunii dintre urină, țesutul vezical și bacterii. Conform datelor prezentate în revista Nature Communications, urina concentrată poate slăbi țesutul vezical și facilita supraviețuirea bacteriilor, oferind astfel o explicație pentru recidiva infecțiilor.
Vezica urinară nu este doar un rezervor pentru urină; mucoasa sa se extinde și se relaxează constant, fiind expusă la un mediu lichid cu o compoziție variabilă în funcție de hidratare, alimentație și afecțiuni existente. Urina poate conține diferite concentrații de săruri și alte substanțe dizolvate. Studiile anterioare pe animale au sugerat că urina concentrată afectează mucoasa vezicii, însă mecanismele nu au fost clarificate pentru oameni până acum.
În cadrul studiului realizat de cercetătorii de la École Polytechnique Fédérale de Lausanne (Elveția), Universitatea Heidelberg (Germania) și grupul farmaceutic elvețian Roche, modelul de vezică umană a fost infectat cu bacteria Escherichia coli uropatogenă, iar evoluția infecției a fost monitorizată în cicluri repetate de „spălare”, simulând urinarea. Testele au fost realizate și în prezența antibioticelor comune, printre care ciprofloxacina și fosfomicina.
Cercetătorii au observat că expunerea prelungită la urină concentrată a deteriorat țesutul vezical, afectând legăturile strânse dintre celulele uroteliale, care constituie bariera de protecție. Aceasta a dus la o capacitate redusă de a preveni pătrunderea microorganismelor, numărul celulelor moarte fiind mai mare în comparație cu țesuturile de control. Reacția genelor implicate în apărarea imună a scăzut, iar mini-vezicile expuse la urină diluată au demonstrat o rezistență mai mare.
Un rezultat neașteptat a fost observat în cazul fosfomicinei, antibiotic utilizat frecvent pentru infecțiile urinare: în condiții de urină concentrată, bacteriile și-au modificat structura, devenind mai rezistente la antibiotic. Aceste bacterii au fost prezente nu doar în urină, ci și în profunzimea țesutului vezical, ceea ce a permis reinițierea infecției după tratament. Aceste descoperiri indică faptul că urina acționează ca un factor activ în evoluția infecțiilor urinare.
