Impactul creșterii vertiginoase a prețului gazelor în Europa în urma conflictului din Iran
Creșterea bruscă a prețului gazelor pe piața europeană, cu până la 40% într-o singură zi și aproximativ 75% într-o săptămână la bursa din Amsterdam, riscă să se resimtă rapid în economia românească. Economistul Adrian Negrescu a avertizat că de la alimentele produse în cuptoare pe gaz până la industria grea și transporturi, toate vor resimți valul de scumpiri. „Chiar dacă avem gaze în depozite, asta nu înseamnă că nu trebuie să importăm. Iar dacă vom importa, o vom face la prețuri mult mai mari”, a spus acesta.
Potrivit unei analize a Asociației Energia Inteligentă (AEI), scumpirea accelerată este rezultatul suprapunerii mai multor factori majori. Conflictul din Orientul Mijlociu a afectat direct infrastructura de gaz lichefiat din Qatar, un important exportator global. Oprirea temporară a unor instalații esențiale a eliminat din piață volume importante de LNG, exact într-un moment în care Europa depinde masiv de acest tip de gaz pentru a compensa reducerea importurilor din Rusia.
Tensiunile din Strâmtoarea Ormuz și din zona Mării Roșii au crescut riscurile pentru transportul maritim, costurile de asigurare au crescut, iar eventualele blocaje sau întârzieri au alimentat temerile investitorilor. Adrian Negrescu a subliniat că „cel mai important semnal de alarmă nu este neapărat legat de Strâmtoarea Ormuz, ci de situația din Marea Roșie”, principala rută de transport pentru mărfurile care ajung în Europa din Asia. Declarațiile recente ale lui Donald Trump, potrivit cărora conflictul ar putea dura cel puțin patru-cinci săptămâni, au amplificat nervozitatea investitorilor și volatilitatea piețelor energetice.
Stocurile europene sunt la un nivel relativ scăzut pentru această perioadă, iar nevoia de reumplere înainte de sezonul rece menține presiunea pe cerere. Într-un asemenea context, chiar și o perturbare temporară produce reacții disproporționate.
Ce este TTF și de ce contează pentru România
Prețul care a explodat este cel stabilit la Title Transfer Facility (TTF), principalul hub european de tranzacționare a gazelor naturale, situat în Olanda. Acesta funcționează ca reper pentru majoritatea contractelor din Uniunea Europeană. Când prețul la TTF crește, costurile de achiziție pentru companii cresc aproape automat. Chiar dacă România produce o mare parte din gazul pe care îl consumă, importurile și numeroase contracte comerciale sunt raportate la acest indicator european.
De ce gazul se scumpește mai mult decât petrolul
În același interval, și petrolul s-a scumpit, însă avansul a fost mult mai moderat. Explicația constă în diferențele structurale dintre cele două piețe. Petrolul de referință Brent crude este tranzacționat pe o piață globală amplă, cu producție diversificată și rezerve strategice importante în marile economii. Dacă apar blocaje într-o regiune, oferta poate fi suplimentată din alte zone, iar statele pot elibera rapid stocuri pentru a tempera creșterile de preț.
În cazul gazelor naturale, mecanismele de ajustare sunt mult mai limitate. Piața europeană depinde de infrastructură fixă: conducte, terminale de gaz lichefiat, capacități de regazeificare și depozitare, care nu pot fi extinse sau redirecționate peste noapte. Dacă o parte din ofertă dispare, lipsa nu poate fi compensată rapid. În plus, consumul de gaz este dificil de redus pe termen scurt. Centralele electrice trebuie să funcționeze pentru echilibrarea sistemului energetic, iar încălzirea locuințelor și procesele industriale nu pot fi oprite fără consecințe economice serioase. Orice risc de întrerupere a livrărilor se traduce aproape imediat în salturi de preț, iar volatilitatea devine mult mai accentuată decât pe piața petrolului.
Economistul avertizează despre costurile logistice
Adrian Negrescu a subliniat că efectele nu se vor limita la factura la gaz: „Creșterea prețului gazelor și scumpirea petrolului peste 82 de dolari pe baril vor duce cu siguranță la costuri logistice mai mari și costuri de producție mai mari, pe care le vom simți în prețuri în următoarea perioadă”. Dacă războiul se extinde, navele comerciale ar putea fi nevoite să evite zona Mării Roșii și să ocolească Africa. „Asta înseamnă costuri cel puțin triple de transport și o explozie a primelor de asigurare. Toate astea vor genera costuri logistice spectaculoase, cel puțin duble față de cele din prezent”, a explicat Negrescu.
În opinia sa, impactul nu va fi limitat la energie. De la îmbrăcăminte și încălțăminte până la electronice, piese auto, cipuri și alte produse industriale, toate ar putea ajunge mai scumpe în Europa. „Transferul costurilor logistice în preț se va vedea mult mai repede decât în crizele anterioare”, a adăugat economistul, explicând că multe companii europene și-au redus semnificativ stocurile și sunt acum mult mai dependente de importuri.
Ce înseamnă concret pentru români
Pentru populație, prețurile la gaze sunt în prezent plafonate, ceea ce atenuează impactul direct. Însă, industria cumpără, în mare parte, la prețuri legate de piață. Dacă TTF rămâne la niveluri ridicate, costurile de producție cresc. Acest lucru se poate traduce în scumpiri la alimente, materiale de construcții, bunuri de larg consum și servicii. Gazul influențează și prețul energiei electrice, deoarece centralele pe gaz stabilesc adesea prețul marginal în piață. Pe termen scurt, statul poate încasa mai mult din taxe și dividende, dar pe termen mediu, o economie afectată de energie scumpă poate încetini.
Ce urmează pentru prețuri
Evoluția prețului gazelor pe hub-ul european depinde direct de durata și amploarea conflictului din Orientul Mijlociu. Analiza prezintă mai multe scenarii posibile. În cazul în care tensiunile persistă sau se extind și afectează semnificativ fluxurile de LNG, cotațiile ar putea urca, în scenarii extreme, spre 80-90 de euro/MWh. În schimb, într-un scenariu de calmare a situației și reluare a livrărilor normale, prețul s-ar putea stabiliza în jurul a 40-50 de euro/MWh, iar pe termen mediu chiar mai jos, pe măsură ce stocurile se refac și piața se echilibrează.
Actuala creștere de 40% nu este generată de un singur factor, ci de combinația dintre un șoc de ofertă la nivel global și reacția anticipativă a pieței, într-un context în care Europa rămâne puternic dependentă de gazul lichefiat. Pentru România, impactul este parțial atenuat de producția internă și de schema de plafonare a prețurilor la populație. Însă, dacă tensiunile persistă, presiunea asupra industriei, a costurilor de producție și, implicit, asupra prețurilor finale va deveni tot mai greu de evitat.
