Colonialismul spiritual: Strategia Rusiei de a câștiga influență în Africa prin simboluri religioase
Adânc în regiunea viticolă a Africii de Sud, lângă orașul Robertson, se află o mică parte din Rusia. O clădire în nuanță de caisă, afiliată cu Patriarhia Moscovei, este împodobită cu icoane și covoare, mai asemănătoare unui lăcaș de cult din Sankt Petersburg decât din Western Cape. Acest avanpost este doar unul dintre sutele de biserici similare care au apărut în Africa, conform unei analize publicate de Bloomberg.
Rusia a avut o influență istorică în Africa, sprijinind decolonizarea și noile state independente în timpul Războiului Rece. În prezent, confruntată cu sancțiuni din cauza războiului din Ucraina, Moscova își valorifică vechile legături de putere soft pentru a câștiga influență pe continent. China domină acum arena, devenind cel mai mare partener comercial al Africii, dar Rusia caută să obțină sprijin internațional și să recruteze forță de muncă din rândul țărilor africane pentru a-și consolida armata.
„Rusia încearcă să-și dezvolte politica de influență în toate țările africane”, a declarat Thierry Vircoulon, coordonatorul Observatorului Africii Centrale și Australe. Președintele Vladimir Putin a creat un departament al Kremlinului dedicat interacțiunilor cu națiunile africane. La începutul războiului din Ucraina, Rusia a oferit donații de îngrășăminte și cereale pentru a ajuta țările africane afectate de penurii.
Expansiunea culturală a Rusiei în Africa este evidentă. Au fost deschise șapte centre cunoscute sub numele de Case Rusești, iar limba rusă este introdusă în universități din orașe precum Abidjan și Harare. În 2024, o fundație condusă de Katerina Tihonova a deschis o sală de curs la Universitatea Cheikh Anta Diop din Dakar. Peste 32.000 de studenți din Africa studiază în prezent la universități ruse, iar numărul burselor a crescut la peste 5.300 de locuri.
Biserica Ortodoxă Rusă a crescut semnificativ în Africa, de la patru la cel puțin 34 de țări, cu 350 de parohii și comunități începând cu iunie 2024. Această expansiune este considerată cea mai semnificativă din istoria Bisericii Ortodoxe Ruse. Rușii au atras preoți prin salarii mai mari și promisiuni de construire a bisericilor. De exemplu, Alexey Herizo, un preot malgaș, a fost hirotonit rapid de Biserica Ortodoxă Rusă după ce nu a reușit să fie acceptat de Biserica Ortodoxă Greacă.
Bisericile ortodoxe ruse din Africa de Sud au recrutat în principal membri din comunitățile afrikaans, dar au căutat să își extindă numărul prin programe de informare a comunităților rurale de culoare. Tom Southern, director de proiecte speciale la Centrul pentru Reziliență Informațională, a declarat că această expansiune reprezintă „un colonialism spiritual”. Relațiile Rusiei cu Africa au fost slăbite după prăbușirea comunismului, dar au revenit în atenție după anexarea Crimeei de către Putin în 2014.
Rusia are acorduri de cooperare militară cu 43 de țări africane și este un furnizor cheie de arme. Paramilitarii Grupului Wagner au operat în locuri precum Mali, iar companiile asociate cu acest grup au contracte în domeniul securității, serviciilor petroliere și mineritului de aur. Deși Rusia nu dispune de resursele financiare ale rivalilor săi, Kremlinul continuă să încerce să-și impună influența în Africa, organizând summituri și misiuni comerciale.
Între timp, Rusia a sponsorizat campanii de dezinformare și a fost acuzată că folosește africani pentru a-și sprijini efortul de război în Ucraina. Programul Alabuga Start, de recrutare a tinerelor africane, a fost criticat pentru că le oferă oportunități aparent bune, dar în realitate, acestea lucrează în fabrici de echipament militar.
În Africa de Sud, unde lupta pentru o armată străină este o infracțiune, au fost demarate anchete privind recrutarea cetățenilor pentru Armata rusă. Amprenta tot mai mare a Bisericii Ortodoxe Ruse simbolizează dorința Rusiei de a convinge africanii să sprijine cauza sa. Liderii religioși din Africa sunt considerați de încredere, iar utilizarea religiei pentru a intra pe continent este văzută ca o formă ideală de putere soft rusă.
