Povestea Constanței: Momentul în care fântânile s-au închis și secretele cercului literar Ion Băjenaru
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) a demarat proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file de istorie”, un calendar de evenimente și povești din istoria modernă a orașului. Pe 11 februarie 1924, a avut loc o întrunire a cercului artistic Ion Băjenaru, afiliat la societatea de cultură Astra Dobrogeană. Despre această întâlnire aflăm din ziarul Marea Neagră, care menționează că președintele cercului, dl Dimitriu-Codru, a propus studierea comediei „Plicul” de Liviu Rebreanu. Acest cerc literar purta numele regretatului Ion Băjenaru (1863-1921), tenor român, care nu a avut o legătură directă cu orașul Constanța.
Constantin Gheorghe Dimitriu-Codru, conducătorul cercului, era originar din județul Dorohoi, fost actor la Teatrul Național Iași și la Teatrul de Operetă. S-a stabilit la Constanța în 1918, unde a lucrat ca funcționar public la Primărie și s-a implicat activ în mișcarea culturală locală. În 1927, el era președintele Casei de Citire „Ion Creangă”, un cerc literar important, iar în 1928 a fost numit director al Expoziției Semicentenarul Dobrogei. Activitatea sa a contribuit semnificativ la dezvoltarea culturală a Constanței în anii interbelici.
Închiderea fântânilor din Constanța
Pe aceeași dată, 11 februarie 1924, Serviciul Sanitar al Constanței a dispus închiderea definitivă a fântânilor din oraș, din cauza abaterilor exploatatorilor care nu respectau condițiile de igienă. Ziarul Marea Neagră, prin intermediul unui gazetar cu pseudonimul Spartacus, a subliniat că fântânarii au furnizat apă brutarilor, ceea ce a pus în pericol sănătatea publică. Această măsură a fost considerată binevenită, deși tardivă, și avea scopul de a proteja sănătatea cetățenilor.
Problema apei de calitate era acută în anii ’20 la Constanța, iar fântânarii de pe strada Mangaliei și din Anadolchioi nu respectau normele de igienă, ceea ce putea duce la îmbolnăviri grave. Fântânile au fost închise timp de câteva luni, iar fântânarii au fost sancționați și obligați să remedieze deficiențele. Deși fântânile au fost redeschise ulterior, problema igienei apei a persistat în anii următori.
