Alegeri prezidențiale 2025, prima rundă: Poveștile celor din satele îndepărtate
În satele izolate din munți, votul este tăcere. Oamenii nu mai aud glasul schimbării, ci doar ecoul unor promisiuni pierdute în timp. Deși ar dori să participe la vot, secțiile de votare sunt situate la zeci de kilometri distanță și nu au mijloace de transport pentru a ajunge acolo. Singura lor speranță este că cineva îi va transporta cu mașina la vot.
În satul Schitu de Sus, județul Mehedinți, timpul pare să se fi oprit. Localnicii se plâng de situația din comunitate. Un localnic afirmă: „Din ce în ce mai rău e.” Atunci când sunt întrebați despre încrederea în viitor, răspunsul este clar: „Nu, niciodată!”
Bătrânii din Schitu de Sus au o singură legătură cu civilizația: cutia poștală, unde postașul aduce ocazional cupoanele de pensie și facturile pentru lumină. Pe una dintre ulițe locuiește bunicul Trică, în vârstă de 92 de ani, care este singur de 30 de ani. Deși ar dori să participe la vot, secția de votare se află la 40 de kilometri distanță. Bunicul Trică spune: „Întotdeauna m-am dus când am fost tânăr. Dar nu pot să mă duc pe jos. Dacă vine cineva cu vreo mașină să ne ducă.”
Alți localnici se confruntă cu aceleași probleme. O localnică menționează: „E perit satul, domnișoară. Puțină lume, au murit că-s bătrâni, cei tineri au plecat. Nu știm, nu știm. Ce să vă spun, de dus ne-om duce, dar de votat, nu știm.” O altă localnică adaugă: „Cine știe, ce mai știm noi, de unde să știm pe cine să mai alegi, ce să mai faci.” Chiar dacă nu sunt siguri dacă se vor duce la vot, ei trăiesc cu speranța că se va face ceva pentru comunitatea lor.
