Coroana britanică: un simbol al sclaviei seculare
Presiunea asupra regelui Charles crește, după apariția unor cercetări care arată că monarhia britanică și Marina Regală au avut un rol central în extinderea și protejarea comerțului transatlantic cu africani înrobiți timp de sute de ani. Parlamentari, experți ONU și organizații pentru drepturile omului cer o scuză oficială din partea coroanei, susținând că simplele expresii de „regret personal” nu sunt suficiente pentru a răspunde uneia dintre cele mai grave crime din istoria umanității și pentru a aborda moștenirea de rasism și inegalitate care persistă până astăzi.
Parlamentari, experți și activiști i-au cerut regelui Charles să își ceară scuze în mod oficial pentru sclavia transatlantică, după ce cercetări recente au evidențiat cum coroana britanică și Marina Regală au extins și protejat comerțul cu africani înrobiți timp de sute de ani. Regele și-a exprimat anterior „regretul personal” față de suferința provocată de sclavie și a vorbit despre angajamentul de a „găsi modalități creative de a corecta inegalitățile care persistă”. Cu toate acestea, coroana britanică nu a emis niciodată o scuză oficială.
„The Crown’s Silence”, o carte publicată recent, detaliază modul în care monarhi de la Elisabeta I la George al IV-lea au folosit comerțul cu oameni înrobiți pentru a spori veniturile coroanei și a apăra Imperiul Britanic. Se estimează că, până în 1807, coroana britanică era cel mai mare cumpărător de oameni înrobiți.
Bell Ribeiro-Addy, deputată laburistă pentru Clapham și Brixton Hill și președinta grupului parlamentar multipartid pentru reparații africane, a declarat că „regretul personal” „nu se ridică la nivelul uneia dintre cele mai mari crime împotriva umanității”. „Nu este vorba despre indivizi, ci despre monarhie ca instituție”, a adăugat ea. „Ceea ce este necesar nu este doar o scuză în numele coroanei, ci recunoașterea acestei istorii și acțiuni pentru a aborda moștenirea sa durabilă de rasism și inegalitate globală. O scuză ar putea constitui baza pentru conversația onestă și transformarea de care avem nevoie ca țară în jurul acestei chestiuni, într-o lume aflată într-o schimbare rapidă.”
Runnymede Trust a declarat că o scuză din partea regelui Charles ar fi „un prim pas simbolic binevenit”, dar că trebuie susținută de acțiuni. Aceștia au adăugat: „Reparațiile nu înseamnă impunerea unei pedepse colective sau mărturisiri de vinovăție – o scuză a coroanei ar trebui oferită doar dacă există o promisiune guvernamentală însoțitoare de a se angaja în munca sistemică necesară pentru a vedea cum moștenirile sclaviei au codificat infrastructurile noastre economice și financiare și pentru a se angaja sincer în reformarea și transformarea acestora.”
Liliane Umubyeyi, directoarea African Futures Lab, a susținut că recunoașterea „nu poate fi suficientă de una singură”, afirmând că există „o obligație legală, precum și morală, pentru reparații, întrucât sclavia a fost recunoscută oficial drept crimă împotriva umanității în dreptul internațional”. Carla Denyer, deputată a Partidului Verde pentru Bristol Central, a declarat că o scuză oficială este „demult necesară”, adăugând „Descendenții persoanelor înrobite nu merită nimic mai puțin.”
Experți independenți care colaborează cu ONU afirmă, de asemenea, că o scuză este întârziată. Cercetătorul și activistul pentru drepturile omului Michael McEachrane, din cadrul Forumului permanent al ONU pentru persoanele de descendență africană, a spus: „Apelul global în creștere pentru justiție reparatorie nu este, în principal, despre trecut. Este esențial pentru un viitor sustenabil, deoarece nu există nicio forță în istoria umană care să fi contribuit mai mult la disparitățile sociale, economice și ecologice decât colonialismul. Nu este vorba despre caritate sau «ajutoare» – este vorba despre parteneriat: națiunile din Commonwealth și Regatul Unit construind împreună viitoruri echitabile, recunoscând, nu ștergând, istoria lor comună.”
Avocata specializată în drepturile omului Dominique Day, din cadrul Grupului de lucru al ONU de experți pentru persoanele de descendență africană, a declarat că moștenirea sclaviei și colonialismului se resimte „în uciderile de către poliție, în urmăriri penale pentru infracțiuni comise în comun, în scandalurile Windrush și Grenfell și nu numai”. „O recunoaștere creează spațiu pentru reparare și posibilitatea de a avansa către o etică a respectului, compasiunii și prosperității fără exploatare”, a adăugat ea.
Mai târziu în acest an, se așteaptă ca regele să se confrunte cu apeluri reînnoite pentru acțiuni care să abordeze moștenirea sclaviei din partea statelor din Caraibe și Africa, la reuniunea șefilor de guverne din Commonwealth (Chogm), în Antigua și Barbuda. Istorica Brooke Newman a declarat că a scris „The Crown’s Silence” pentru a prezenta „dovezile istorice” și a „deschide conversația” pe o temă care a căzut victimă „războarelor culturale”. Ea a spus: „(Chogm) va fi un moment de fast și proteste; 2026 ar putea fi un moment-cheie pentru ca Charles să acționeze.”
