Kelemen Hunor analizează peisajul geopolitic: „România de astăzi își pierde importanța. Nu își stabilește propriul parcurs.”
Kelemen Hunor a declarat joi, 22 ianuarie, că România nu poate rămâne pasivă în fața schimbărilor globale, criticând lipsa de direcție a țării. El a subliniat că România „nu are poziții asumate aproape pe niciun subiect, nu-și trasează nici măcar singură direcția, se aliniază la pozițiile altora și plutește în derivă pe o mare deschisă și furtunoasă”.
Într-o postare pe Facebook, liderul UDMR a discutat despre ce ar putea face România „în această lume bulversată și în rapidă schimbare”. El a menționat că este esențial să renunțăm la iluzii, subliniind că „istoria nu s-a încheiat, iar ordinea internațională a fost întotdeauna scrisă de învingători și de statele puternice”. Kelemen Hunor a adăugat că rivalitatea dintre marile puteri va continua să crească.
„Plângerea permanentă, jelirea vechii ordini și așteptarea tăcută nu reprezintă o strategie nici măcar pentru state mai mici, precum România”, a afirmat el. „Recunoașterea acestui lucru este primul pas pentru a evita situația în care, într-o dimineață însorită, țara să se trezească servită pe meniu.” El a subliniat că realpoliticul este singura cale viabilă, care necesită o politică externă bazată pe valori fundamentale.
Kelemen Hunor a subliniat importanța încheierii de noi parteneriate, menționând că o țară mică, singură, este vulnerabilă. „Apartenența la NATO și la UE trebuie să aibă prioritate”, a spus el, evidențiind că România este „lipsită de greutate” pe scena internațională.
El a subliniat că ar fi necesară o consolidare a relațiilor cu vecinii, menționând Polonia, Finlanda și Turcia, precum și o prezență activă în Balcanii de Vest. De asemenea, Kelemen Hunor a subliniat potențialul României de a acționa ca un „punct de legătură” între Orientul Mijlociu și Caucaz.
În final, el a accentuat că starea actuală a României transmite incertitudine, iar președintele ar trebui să ridice nivelul politicii externe pentru a asigura securitate și relevanță țării în cadrul sistemului de alianțe occidentale.
