Un șofer din Constanța și-a pierdut permisul din cauza conducerii imprudente
Un șofer din Constanța a rămas fără permis de conducere pentru că a condus agresiv. Nemulțumit de sancțiunea primită, cetățeanul a solicitat Judecătoriei Constanța, în contradictoriu cu IPJ Constanța, anularea procesului-verbal de contravenție.
În fața magistraților, șoferul a susținut că a fost oprit în Mamaia și că motivul schimbării bruște a benzii de circulație a fost necesitatea de a depăși autoturisme care circulau cu viteză redusă sau care doreau să efectueze manevre către dreapta. El a afirmat că nu a claxonat, nu a dat flash-uri și nu a pus în pericol participanții la trafic. A subliniat că a revenit pe banda sa fără a încălca vreo regulă de circulație și a păstrat distanța regulamentară față de ceilalți conducători auto.
De asemenea, șoferul a precizat că agentul de poliție nu ar fi menționat obiecțiile sale și că locul faptei este neclar, având în vedere dimensiunea bulevardului Mamaia.
Decizia instanței
Conform art. 100 alin. (3) lit. i) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta a primit o amendă de 1012,5 lei, echivalentul a 5 puncte-amendă, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.
Judecătoria Constanța a respins acțiunea cetățeanului, motivând că din probele administrate nu rezultă existența unei situații de fapt contrare celor menționate în procesul-verbal de contravenție. Instanța a constatat că nu au fost prezentate motive întemeiate care să conducă la îndoieli rezonabile cu privire la existența faptei prevăzute de legea contravențională.
Judecătorii au apreciat că sancțiunea amenzii este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Instanța a subliniat că șoferul a afirmat că a depășit autoturisme care circulau cu viteză redusă, ceea ce a condus la concluzia legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției. Sancțiunea amenzii a fost stabilită conform limitelor prevăzute de art. 98 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 și respectă criteriile de individualizare stabilite de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.
Hotărârea instanței nu este definitivă.
