Cât ar trebui să plătească Trump pentru Groenlanda?
Achiziționarea Groenlandei de către Statele Unite „ar fi, în esență, o tranzacție imobiliară uriașă”. Donald Trump a reiterat acest lucru în repetate rânduri din 2019, când a lansat pentru prima dată ideea de a cumpăra insula arctică de la Danemarca. Acum, când președintele american pare mai hotărât ca niciodată să-i facă o ofertă actualului proprietar, se pune firesc întrebarea: cât valorează Groenlanda?
Corriere della Sera încearcă să stabilească ordinul de mărime al sumei. Pentru a răspunde la această întrebare, s-ar putea aplica un criteriu istoric. Statele Unite au încercat deja să cumpere insula de două ori. După ce au fost de acord să cumpere Alaska de la Rusia pentru 7,2 milioane de dolari în 1868, secretarul de Stat american William H. Seward a luat în considerare și achiziționarea Groenlandei și Islandei pentru 5,5 milioane de dolari, dar nu a făcut niciodată o ofertă formală.
În 1946, președintele Harry Truman a oferit lingouri de aur în valoare de 100 de milioane de dolari pentru a convinge Danemarca să-i vândă teritoriul, dar nu a avut succes. Suma ar fi echivalentă cu aproximativ 1,6 miliarde de dolari astăzi, estimează American Action Forum, un think tank de centru-dreapta. Actualizând proporțional cu PIB-ul american din 1946 și 2025, rezultatul ar fi că Trump ar trebui să ofere aproximativ 12,9 miliarde de dolari pentru a egala oferta lui Truman.
Din 1946 însă, producția s-a schimbat profund, așa că „prețul” Danemarcei ar trebui să ia în considerare valoarea Groenlandei pentru economia SUA și globală. Se estimează că insula găzduiește resurse minerale în valoare de 4,4 mii de miliarde de dolari: aproximativ 1,7 mii de miliarde de dolari în petrol și gaze – a căror extracție este acum interzisă din motive de mediu – și 2,7 mii de miliarde de dolari în alte minerale, inclusiv pământuri rare extrem de valoroase.
Cu toate acestea, extragerea acestor rezerve este departe de a fi simplă, având în vedere climatul ostil, lipsa forței de muncă și infrastructura precară: mai puțin de 2% din teritoriul Groenlandei este acoperit de licențe de explorare minieră. Prin urmare, American Action Forum estimează valoarea actuală a resurselor minerale exploatabile ale insulei la aproximativ 186 de miliarde de dolari. Această cifră, însă, nu ia în considerare posibilitatea ca, odată ce vor prelua controlul, Statele Unite ale lui Trump să accelereze industriile miniere și petroliere.
Dincolo de resursele sale minerale, Trump își dorește Groenlanda și din motive geopolitice: „Avem nevoie de ea pentru securitatea noastră”, a spus magnatul, făcând aluzie la poziția sa strategică în Arctica, care, odată cu topirea gheții și progresul tehnologic, devine din ce în ce mai mult un câmp de luptă pentru marile puteri: China, Rusia și, bineînțeles, Statele Unite.
Dacă achiziționarea Groenlandei este cu adevărat o tranzacție imobiliară, atunci ar putea la fel de bine să evalueze insula folosind criteriile acelei piețe. Dacă SUA ar cumpăra toate clădirile existente în Islanda – o țară similară Groenlandei din punct de vedere al poziționării geostrategice – ar costa 131 de miliarde de dolari, sau 1,28 milioane de dolari pe kilometru pătrat. Aplicând această valoare întregului teritoriu groenlandez, prețul total ar fi de 2,76 trilioane de dolari, aproximativ 9% din produsul intern brut al SUA și 7% din datoria sa publică.
O sumă uriașă, dar nu science fiction, dacă ne uităm la precedentele istorice. Pentru a cumpăra Louisiana – a douăzecea parte din mărimea Groenlandei – de la Franța în 1803, de exemplu, Statele Unite au cheltuit 15 milioane de dolari, o sumă echivalentă cu 3% din PIB-ul de la acea vreme și 890 de miliarde de dolari astăzi.
Cu siguranță mai avantajoase pentru SUA – mai ales în comparație cu randamentul său potențial – au fost achizițiile Floridei de la Spania în 1819 (5 milioane de dolari, 0,68% din PIB), Alaska de la Rusia în 1867 (7,2 milioane de dolari, 0,09% din PIB) și Insulele Virgine americane, care au fost vândute de Danemarca pentru 25 de milioane de dolari (0,04%) din PIB în 1917.
Aceste precedente, însă, datează în mare parte dintr-o perioadă în care teritoriile erau considerate bunuri negociabile în dreptul internațional și, prin urmare, supuse vânzării. Apariția statelor-națiune, principiul suveranității și autodeterminării popoarelor fac, însă, ca ideea lui Trump de a cumpăra Groenlanda să pară demodată sau cel puțin mult mai dificil de încadrat în cadrul unui acord bilateral de vânzare. Nu este o coincidență faptul că, în declarația lor comună, Italia, Franța, Germania, Regatul Unit, Danemarca și Spania au menționat că „Groenlanda aparține poporului său: Danemarca și Groenlanda, și numai lor, le revine sarcina de a decide asupra chestiunilor care le privesc”.
