O istorie culturală de o sută de ani: Descoperă teatrul uitat din Constanța
Constanța se confruntă cu o problemă cronică, ignorată de aproape un secol: lipsa unei infrastructuri de teatru moderne, adaptate standardelor actuale. Chiar dacă puțini știu, orașul de la malul mării a avut, încă din anii ’20, un proiect clar pentru un teatru modern, integrat într-un palat cultural. Acest vis urbanistic și cultural a rămas pe hârtie, dar reflectă problemele actuale ale Teatrului de Stat Constanța.
Directorul Teatrului de Stat Constanța, Erwin Șimșensohn, a subliniat în repetate rânduri că instituția are nevoie urgentă de o sală de spectacole adaptată standardelor moderne. El a avansat idei care depășesc simpla problemă a unei săli de spectacole, inclusiv candidatura orașului la titlul de Capitală Culturală Europeană și construcția unei clădiri noi pentru teatru, fără ca aceasta să fie scoasă din subordinea Consiliului Județean Constanța. Potențialul cultural al orașului, definit de diversitatea etnică și tradițiile sale, ar putea susține un proiect cultural de anvergură națională și europeană.
Nevoia unui teatru modern nu este un subiect recent
Discuțiile despre necesitatea unui teatru modern au început încă din anii 1920. La acea vreme, Constanța avea conturat un proiect amplu pentru un palat cultural, care urma să includă o sală de teatru, sală de concerte și scenă pentru operă, alături de bibliotecă și muzeu. Proiectul prevedea amplasarea viitorului așezământ teatral pe strada Carol (actualul Bulevard Tomis), gândit ca o construcție monumentală, reprezentativă pentru oraș.
În 1925, Consiliul Comunal a anunțat alocarea unei sume de 3 milioane de lei pentru construirea teatrului comunal. Parcul orașului avea o suprafață de aproximativ 20.000 de metri pătrați, iar o parte din acest teren urma să fie destinată noilor instituții culturale. În prezent, în zona parcului este construit Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”. Arhitectul Petre Antonescu, o figură marcantă a arhitecturii românești interbelice, a fost implicat în elaborarea proiectului, care urma să fie realizat în stil românesc. În 1926, existau deja schițe de proiect, iar inaugurarea lucrărilor a fost anunțată oficial, în prezența familiei regale.
Proiectul care a rămas pe hârtie
În ciuda planurilor, a finanțării și a sprijinului public, teatrul nu a mai fost construit, iar palatul cultural al Constanței a rămas un proiect nefinalizat, consemnat doar în documentele vremii și în memoria orașului.
În această perioadă, Demostene Tranulis, un filantrop constănțean de origine greacă, a decis să construiască o clădire care să găzduiască actul teatral. În 1927, el a ridicat clădirea cinematografului Ligii Culturale „Ctitoria Demostene Tranulis”, pe spezele sale proprii. Deși capitalul său nu era suficient, s-a îndatorat cu peste 2 milioane lei, angajându-se să construiască o clădire estimată la 1,4 până la 1,5 milioane lei, dar care l-a costat în final peste 5,5 milioane lei.
Astfel, se observă cum figuri importante din comunitate s-au avântat să construiască ceea ce ar fi trebuit să ridice autoritățile locale și județene. La aproape un secol distanță, Constanța se confruntă cu aceeași problemă: lipsa unei săli de spectacole moderne, capabile să răspundă cerințelor artistice și tehnice actuale. Istoria arată că problema nu a fost lipsa viziunii, ci incapacitatea de a duce proiectul la capăt, o realitate care se repetă și în prezent.
