Când dreptatea nu repară suferința: Soluții pentru familiile victimelor omorului în absența bunurilor inculpatului
Cazurile de omor au consecințe grave pentru părțile civile, nu doar în ceea ce privește pedeapsa pentru făptuitor, ci și în ceea ce privește repararea prejudiciului moral și material suferit de familiile victimelor. De cele mai multe ori, rudele sau soțul/soția persoanei decedate se îndreaptă împotriva inculpatului cu pretenții civile, sperând să acopere o serie de cheltuieli, cum ar fi cele de înmormântare, cheltuielile pentru traiul zilnic (mai ales în cazul în care victima era singurul întreținător al familiei) și alte daune materiale, plus daune morale pentru suferința cauzată de pierderea persoanei respective.
Însă, ce se întâmplă atunci când persoana condamnată nu are bunuri sau venituri și, prin urmare, nu poate plăti despăgubirile civile stabilite de instanță?
Titlu executoriu, dar fără bunuri
În județul Constanța, a avut loc, în urmă cu 8 ani, un caz de omor teribil, iar inculpații nu dețineau bunuri pe numele lor. Aceasta a ridicat întrebarea: cum poate fi compensată familia victimei, având în vedere că defunctul avea și un copil minor în întreținere?
Potrivit Codului de procedură civilă și penal, hotărârile prin care se acordă despăgubiri civile într-un proces penal sunt titluri executorii. Asta înseamnă că partea civilă poate solicita executarea silită prin executor judecătoresc: urmărirea bunurilor mobile și imobile, poprirea veniturilor sau alte mijloace legale de recuperare a sumei datorate. Totuși, problema principală apare atunci când inculpatul este insolvent, fie că nu deține bunuri urmăribile, fie că nu are venituri sau acestea sunt prea mici pentru a acoperi despăgubirile. În practică, aceste condiții fac ca executarea să rămână adesea fără rezultat, chiar dacă dreptul la despăgubiri rămâne valabil pe hârtie.
Intervenția Statului prin compensația financiară acordată victimelor
Pentru a rezolva această situație de ineficiență practică, legislația română prevede un mecanism special: compensația financiară din partea statului, reglementată de Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor. Aceasta se acordă în cazul infracțiunilor violente, inclusiv tentativa sau omorul, atunci când persoana vătămată nu poate obține reparația integrală din partea făptuitorului.
Cine poate solicita compensația?
Conform legii, compensația financiară se acordă victimelor care:
- au fost persoane direct afectate de infracțiuni violente, precum tentativa de omor sau omor;
- sunt soții, copii sau persoane aflate în întreținerea persoanei decedate ca urmare a unei astfel de infracțiuni;
- au notificat organele de urmărire penală în termenul legal și nu au obținut repararea integrală a prejudiciului de la făptuitor sau dintr-o asigurare.
Cererea trebuie depusă la tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază victima, iar instanța desemnează o comisie specială de judecători pentru a analiza cererea. Compensația poate acoperi prejudicii precum cheltuieli medicale și de spitalizare, cheltuieli de înmormântare, pierderi materiale provocate de infracțiune sau pierderea câștigurilor de care victima a fost lipsită din cauza infracțiunii. Aceasta este limitată de lege la maximum 10 salarii de bază minime brute pe țară pentru prejudiciile materiale, adaptată la anul în care se depune cererea. Sumele deja achitate de făptuitor ca despăgubiri civile sau obținute prin asigurare sunt deduse din compensația datorată de stat.
Pasul următor: subrogarea statului
Un aspect important este că, după ce statul plătește compensația victimelor, el poate prelua drepturile victimei față de făptuitor pentru a încerca recuperarea sumelor plătite. Această prevedere permite statului să caute ulterior bunuri sau venituri ale condamnatului, în numele victimei, fără ca aceasta să mai fie direct implicată în acțiuni legale.
În concluzie, dacă un condamnat pentru omor nu are bunuri, nu înseamnă că victima sau persoanele apropiate rămân fără nicio soluție. Deși executarea silită poate fi ineficientă în practică, Legea 211/2004 oferă un mecanism legal prin care statul poate acorda compensații financiare pentru prejudicii cauzate de infracțiuni violente, protejând astfel drepturile victimelor și reducând dependența exclusivă de capacitatea financiară a făptuitorului.
