De la volan la putere: Povestea lui Nicolas Maduro
În vârstă de 63 de ani, fost şofer de autobuz, liderul venezuelean Nicolas Maduro a condus Venezuela, cândva o ţară relativ prosperă, către un colaps economic prelungit, provocând exodul a aproximativ 7,7 milioane de emigranţi. Venezuela, membră OPEC, este guvernată de socialişti de un sfert de secol, de la câştigarea alegerilor prezidenţiale de către fostul preşedinte Hugo Chavez în 1998. Aproape 82% dintre venezueleni trăiesc în sărăcie, iar 53% în sărăcie extremă, neputând să-şi cumpere produsele alimentare de bază, conform unui raport al ONU din februarie.
Maduro a fost la putere din 2013 şi a câştigat un al treilea mandat în 2024, după alegeri controversate. Criticii afirmă că Maduro este un dictator care a închis sau a persecutat oponenţii politici, blocând participarea candidaţilor opoziţiei la alegeri. Maduro neagă aceste acuzaţii, afirmând că va instaura pacea şi o nouă perioadă de creştere economică, ceea ce ar însemna că economia nu va mai depinde de veniturile din petrol. În prezent, se află într-o închisoare din New York, iar de veniturile din petrol se ocupă Donald Trump.
Anii de proastă gestionare, scăderea preţurilor petrolului şi sancţiunile SUA au afectat producţia de ţiţei din Venezuela, dar aproape 60% din veniturile ţării proveneau din petrol în 2024, conform cifrelor oficiale.
Preferinţe personale şi campania electorală
Maduro, cunoscut pentru pasiunea sa pentru salsa şi pentru obiceiul de a bea sucuri verzi la evenimentele de campanie, a invocat proprietăţile lor benefice pentru sănătate. În timpul campaniei, chipul său apărea pe afişe, cu sloganuri care îndemnau oamenii să voteze pentru el. Însoţit adesea de fiul său, Nicolas Maduro Guerra, şi el pus sub acuzare de SUA, a organizat mitinguri pentru a-şi mobiliza susţinătorii, iar băutura sa preferată, sucul verde, a ocupat uneori un loc central în discursurile sale.
Cariera politică a lui Maduro
Maduro s-a născut pe 23 noiembrie 1962 într-o familie din clasa muncitoare, fiind fiul unui lider sindical. A lucrat ca şofer de autobuz în timpul în care Hugo Chavez a condus o tentativă de lovitură de stat în 1992. După eliberarea lui Chavez din închisoare, Maduro a devenit un susţinător fervent al agendei sale de stânga, câştigând un loc în legislativ în 1998. A fost ales preşedinte al Adunării Naţionale şi apoi ministru de externe, călătorind pentru a construi alianţe internaţionale prin programe de asistenţă finanţate din petrol.
După moartea lui Chavez, Maduro a fost ales preşedinte în 2013, cu un vot la limită. Însă, administraţia sa a dus la un colaps economic caracterizat de hiperinflaţie şi penurie cronică. Guvernarea sa a fost marcată de alegeri considerate a fi falsificate, penurie de alimente şi încălcarea drepturilor omului, inclusiv reprimarea protestelor din 2014 şi 2017, ceea ce a determinat milioane de venezueleni să emigreze.
Guvernul lui Maduro a fost supus unor sancţiuni din partea SUA şi a altor puteri. În 2020, Washingtonul l-a pus sub acuzare pentru corupţie şi alte acuzaţii, care au fost reînnoite. Maduro a respins acuzaţiile, depunând jurământul pentru un al treilea mandat în ianuarie 2025, după alegerile din 2024, care au fost condamnate pe scară largă ca fiind frauduloase. O misiune de anchetă a ONU a constatat că Garda Naţională Bolivariană a comis grave încălcări ale drepturilor omului timp de mai bine de un deceniu.
Măsurile represive ale guvernului său au fost evidenţiate prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace din 2025 liderului opoziţiei, Maria Corina Machado.
