Dezvăluiri despre deteriorarea relațiilor dintre SUA și Europa în 2025
Relațiile dintre Statele Unite și Europa au traversat în 2025 poate cel mai tensionat an din ultimele decenii, pe fondul revenirii lui Donald Trump la Casa Albă și al unei serii de decizii și episoade care au pus sub presiune parteneriatul transatlantic. Pe parcursul anului, declarații politice, poziționări strategice și conflicte economice și diplomatice au contribuit la erodarea încrederii dintre cele două părți, iar Ucraina a fost unul dintre principalele subiecte care au arătat că vechii aliați transatlantici s-au îndepărtat.
Discursul de la München și schimbarea de ton
Unul dintre primele semnale ale acestei evoluții a venit în februarie, la Conferința de Securitate de la München, unde vicepreședintele JD Vance i-a criticat pe liderii europeni, acuzându-i de ipocrizie în materie de standarde democratice și de restrângerea libertății de exprimare, dând ca exemplu inclusiv anularea alegerilor prezidențiale din România. Tonul discursului a surprins numeroase delegații europene și a fost interpretat de diplomați ca un semn al unei distanțări ideologice față de partenerii tradiționali ai Statelor Unite.
Groenlanda și tensiunile transatlantice
Declarațiile președintelui Trump despre posibilitatea anexării Groenlandei, teritoriu autonom danez, au generat tensiuni suplimentare cu Europa. Reluarea ideii într-un context geopolitic sensibil a fost percepută la Copenhaga și la Bruxelles ca un semnal al disponibilității Washingtonului de a exercita presiuni hegemoniste, inclusiv asupra aliaților săi. Ultimele zile ale anului au readus acest subiect în prim-plan, Trump reafirmând că Statele Unite au nevoie de Groenlanda pentru securitatea națională și numind un trimis special pentru insula arctică.
Ucraina și marginalizarea Europei în negocieri
Pe parcursul anului, administrația Trump a discutat public posibile soluții pentru încheierea războiului din Ucraina fără consultări directe substanțiale cu liderii europeni. Un moment alarmant a avut loc în februarie, când președintele ucrainean Volodimir Zelenski a fost primit în Biroul Oval într-un mod neobișnuit de dur, fiind admonestat că Ucraina nu este suficient de recunoscătoare Statelor Unite și apoi practic dat afară de la Casa Albă. Acest episod a alimentat temerile că abordarea Washingtonului față de războiul din Ucraina se va schimba radical.
Washingtonul a discutat direct cu Kremlinul despre un acord de pace în Ucraina, iar consultările ulterioare cu europenii au fost mai degrabă un efort pompieristic. Astfel, deciziile cu impact major asupra securității europene au fost luate fără implicarea directă a aliaților de pe continent.
Strategia de securitate și schimbarea percepției asupra Europei
Spre sfârșitul anului, la Casa Albă a apărut noua Strategie de Securitate Națională a Statelor Unite (NSS), care a consolidat percepțiile de distanțare, prezentând Europa într-o lumină critică și punând accent pe o abordare mai tranzacțională a relațiilor internaționale. Documentul a fost interpretat de oficiali europeni ca un indiciu al schimbării modului în care Washingtonul își definește relația cu Uniunea Europeană. Administrația a adoptat o poziție severă față de aliații săi tradiționali, avertizând că se confruntă cu „dispariția civilizației” și că trebuie să-și schimbe cursul în materie de imigrație.
Vicepreședintele J.D. Vance a accentuat și mai mult această idee, exprimând temerea că, în 15 ani, armamentul nuclear francez și britanic ar putea ajunge pe mâna unui lider „apropiat islamismului”. Administrația Trump a declarat că dorește să restabilească „identitatea occidentală” în Europa.
Reducerea prezenței militare americane în Europa
Deciziile Washingtonului de a reduce numărul de trupe americane staționate în Europa, inclusiv în Europa de Est și în România, au stârnit îngrijorări în rândul unor state aliate. Oficial, măsurile au fost justificate prin nevoia de reorientare strategică, însă mulți diplomați europeni au interpretat aceste decizii ca un semnal al diminuării rolului Europei în prioritățile de securitate ale Statelor Unite. Congresul american a încercat să contracareze această politică, adoptând strategia națională de apărare (National Defense Authorization Act, NDAA) pentru 2026, care reafirmă alianța Statelor Unite cu Europa.
NATO și incertitudinile privind angajamentele de securitate
În acest context, NATO a devenit un alt teren de tensiune. Administrația Trump a reluat criticile privind nivelul cheltuielilor militare ale statelor europene și a transmis mesaje ambigue în legătură cu angajamentul SUA față de apărarea colectivă. Aceste poziționări, combinate cu reducerea prezenței militare americane și cu deschiderea față de Rusia, au alimentat îngrijorările legate de viitorul coeziunii Alianței Nord-Atlantice.
Trump a făcut presiuni să se ajungă la un acord în cadrul summitului NATO din vară, solicitând aliaților să își crească cheltuielile de apărare la 5% și să facă achiziții masive de armament din SUA.
Tarife și tensiuni comerciale între SUA și Europa
Primele luni ale anului au fost marcate de relansarea tensiunilor comerciale între SUA și Europa, după ce administrația Trump a impus sau a amenințat cu noi tarife vamale asupra importurilor europene. Deși s-a ajuns la un acord ulterior, oficialii europeni au avertizat că aceste tarife riscă să afecteze relația economică transatlantică.
Divergențele legate de reglementarea și sancționarea marilor companii tehnologice americane în Europa au reprezentat un alt punct de fricțiune. Uniunea Europeană a aplicat amenzi și reguli stricte, iar oficialii americani au acuzat Bruxelles-ul de discriminare. Administrația Trump a văzut aceste reglementări ca pe o formă de cenzură, în timp ce europenii au afirmat că sunt menite să combată dezinformarea și conținutul ilegal.
Restricții de viză pe final de an
Spre finalul anului, decizia Statelor Unite de a impune restricții de viză pentru mai mulți cetățeni europeni a generat reacții critice din partea guvernelor europene. Acest episod a evidențiat nivelul ridicat de tensiune existent în relațiile transatlantice.
Privite în ansamblu, toate aceste evoluții arată că 2025 a fost un an dificil pentru relațiile dintre Statele Unite și Europa. Deși nu a existat o ruptură formală a alianței transatlantice, conflictele politice, economice și de securitate au contribuit la o deteriorare a încrederii reciproce. Aceste tensiuni au accelerat în Europa dezbaterile privind autonomia strategică și necesitatea consolidării capacităților proprii de apărare, iar relația SUA–Europa rămâne funcțională, dar marcată de incertitudini și de o redefinire a priorităților, cu posibile implicații pe termen lung.
