„Comoara de aur” a Marii Britanii: Povestea lui Freddie Scappaticci, agentul „Stakeknife” din IRA
Agentul „Stakeknife” a fost considerat cel mai valoros spion al Marii Britanii din interiorul IRA în timpul conflictului din Irlanda de Nord (1968-1998), fiind numit „oul de aur” al serviciilor de informații britanice. O echipă de investigație a descoperit însă că acest agent dublu, cunoscut și sub numele real Freddie Scappaticci, a fost un criminal nemilos, responsabil pentru torturarea și executarea a cel puțin 14 persoane, protejat și plătit de statul britanic, chiar și după ce MI5 era conștient de crimele sale.
În calitate de agent al serviciilor de informații britanice și șef al unității de securitate internă a IRA, Scappaticci amenința persoanele suspectate de colaborare cu autoritățile, declarându-le că le va jupui de vii dacă nu își recunosc faptele. După ce obținea confesiunea victimelor, el ordona sau se ocupa personal de executarea acestora, iar înregistrările erau prezentate familiilor celor uciși.
Scappaticci dezvăluia serviciilor de informații din Marea Britanie tot ceea ce făcea în cadrul IRA, iar datorită importanței sale ca spion, a fost lăsat să-și continue activitatea. Când identitatea sa a fost pe punctul de a fi dezvăluită, autoritățile britanice l-au ajutat să se mute în Anglia, unde și-a schimbat numele și a dus o viață liniștită într-o casă spațioasă din satul West End, în comitatul Surrey.
Scappaticci, care s-a alăturat grupării IRA la începutul conflictului, a fost arestat în 1971, dar și-a reluat activitățile după eliberare, devenind șeful brigăzii Belfast și apoi liderul unității de securitate internă responsabilă de identificarea informatorilor. Cei care îl cunoșteau la acea vreme îl descriau ca pe un monstru care se bucura de torturarea și uciderea presupușilor informatori.
Recrutarea lui Scappaticci de către serviciile de securitate britanice a început la sfârșitul anilor ’70, iar rolul său de agent dublu a continuat până în anii ’90. Motivele pentru care a ales să devină agent dublu includ teama de arestare, dorința de câștiguri financiare și nemulțumirile față de conducerea IRA.
În ciuda atrocităților comise, Scappaticci a beneficiat de un trai confortabil în Marea Britanie, primind o casă, o mașină și posibilitatea de a avea o viață socială normală, departe de trecutul său. Raportul investigației a arătat că numărul victimelor cauzate de acțiunile sale a fost mai mare decât cel al victimelor salvate, contrar afirmațiilor oficialilor britanici.
Familiile victimelor cer acum guvernului britanic să recunoască oficial că Scappaticci era „agentul Stakeknife” și să-și ceară scuze față de rudele celor uciși și victimele supraviețuitoare.
