26 aprilie 2025: 39 de ani de la tragedia nucleară de la Cernobîl
Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei de la Cernobîl a explodat, cauzând unul dintre cele mai mari dezastre nucleare din istorie. În timpul incendiului, în atmosferă au fost eliberate cantități uriașe de radiații sub formă de radioizotopi gazoși, poluând zona înconjurătoare și afectând grav sănătatea angajaților centralei, dar și a populației civile. Accidentul nuclear de la centrala atomică din Cernobîl este recunoscut de Organizația Națiunilor Unite ca fiind „cel mai grav dezastru ecologic din istoria omenirii”.
Ce s-a întâmplat pe 26 aprilie 1986
În dimineața zilei de 25 aprilie 1986, reactorul numărul 4 de la Cernobîl fusese programat pentru oprire, în vederea unor lucrări de întreținere. Era planificat un test pentru a verifica capacitatea generatorului turbinei de a produce suficientă energie electrică pentru a alimenta sistemele de siguranță ale reactorului în caz de oprire bruscă. Pregătirile pentru experiment au început pe lumină, iar puterea reactorului a fost redusă până la aproximativ 51% din capacitate. Coordonatorul rețelei electrice din Kiev a solicitat amânarea reducerii complete a producției pentru a susține consumul ridicat din orele de vârf ale serii, astfel testul a fost amânat până în tura de noapte.
La ora 23:00, pe 25 aprilie, s-a permis continuarea opririi reactorului și reluarea testului. Reactorul urma să fie coborât de la o capacitate nominală de 3,2 GW până la un nivel de 0,7-1 GW, prag considerat minim pentru desfășurarea experimentului. Reducerea puterii s-a produs însă prea rapid, generând dezechilibre în reacțiile din interiorul miezului reactorului. S-a acumulat o cantitate semnificativă de xenon-135, care a dus la o scădere accentuată a reactivității. Operatorii au retras o parte semnificativă din barele de control, încălcând reglementările stricte de siguranță, iar reactorul abia a atins 200 MW, mult sub pragul minim.
La ora 01:05, experimentul a fost demarat, iar la 01:23 și 58 de secunde, reactorul a ieșit de sub control. O explozie violentă a zguduit clădirea, aruncând în aer acoperișul reactorului și declanșând o catastrofă nucleară fără precedent. Un nor de precipitații radioactive a fost purtat de vânt spre vestul Europei, traversând Ucraina, Belarus, Rusia și ajungând până în Peninsula Scandinavă, Polonia, Cehoslovacia, Austria și sudul Germaniei.
Urmările dezastrului de la Cernobîl
Accidentul de la Cernobîl a eliberat în atmosferă o cantitate de radiații toxice de aproximativ 400 de ori mai mare decât cea degajată de bomba atomică aruncată asupra Hiroshimei. În primele zece ore de la explozie, pompierii au intervenit pentru a stinge incendiul, dar eforturile s-au dovedit ineficiente. Între 27 aprilie și 5 mai, peste 30 de elicoptere militare au survolat reactorul, aruncând peste 2.400 de tone de plumb și 1.800 de tone de nisip pentru a izola zona fierbinte. Aceste eforturi au contribuit la creșterea temperaturii în interiorul reactorului, amplificând degajarea radiațiilor.
Abia pe 6 mai, focul și emisiile de radiații au fost aduse sub control. Peste 2.500 de km pătrați de teritoriu au fost izolați în zona de excludere. La 36 de ore de la accident, cei aproximativ 45.000 de locuitori ai localității Pripiat au fost evacuați, iar orașul a rămas nelocuit. Până pe 5 mai, toți cei care trăiau pe o rază de 30 km în jurul reactorului avariat au fost nevoiți să își abandoneze locuințele, iar aproximativ 130.000 de persoane au fost evacuate din 76 de localități.
Conform estimărilor, o suprafață de aproximativ 17 milioane de kilometri pătrați din Belarus, Rusia și Ucraina a fost contaminată cu radiații. 19 regiuni au fost afectate, iar impactul a fost deosebit de grav asupra zonelor din jurul orașelor Bryansk, Kaluga, Tula și Orel. În ciuda interdicțiilor, cel puțin 800 de persoane s-au întors în satele lor părăsite.
Dezastrul de la Cernobîl a lăsat urme adânci asupra mediului înconjurător. Studiile ulterioare au evidențiat impactul devastator al poluării radioactive asupra biosferei, afectând toate formele de viață. Ucraina a închis ultimul reactor funcțional de la Cernobîl, reactorul nr. 3, la 15 decembrie 2000, după ani de negocieri internaționale. Reactorul nr. 2 fusese oprit în 1991, iar reactorul nr. 1 în 1996.
Astăzi, la 39 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, viața își urmează cursul normal, iar împrejurimile au fost catalogate drept „zonă de excludere”.
